Iarna va veni

[Ariana Zburlea]

Iarna mea ar fi fost mai blândă
dacă o capturam într-un pandantiv,
împrumutat de pe obrazul lunii.

Ea mi l-a promis, când pâlpâia
roșie și albastră;
și noapte de noapte am așteptat,
până i s-a scurs pe bărbie
o mască de sticlă cu sărutul ei,
ca un geam pe care să-l aburesc iarna.
Și aerul
a spart-o mult prea repede,
roua topindu-i cioburile.

A fost păcat să înțeleg
că era doar o mască de sticlă,
să-mi protejeze fața
de halucinațiile-atomice ale zăpezii;
acum, ciorile se aud râzând
în apa din palme.

Și iar mă pierd,
iar

pe culoarul de leșie al nopții -
trup alb și inutil
ce se-nvârte ca o balerină de tifon,
când deschizi cutia.

Continui să merg, și merg
cu inima în sac,
atârnată de o creangă.

Au căzut și stelele
și cade și inima mea,
rănindu-se în colțurile lor.
Dar se ridică singură, ca un monolit
culcându-se la loc în sac.

[Chris]

balerină de tifon, - nu's ce sa zic la imaginea asta....

imi pare cam povestita/explicata

Iarna mea ar fi fost mai blândă
dacă o capturam într-un pandantiv,
împrumutat de pe obrazul lunii. - mi-a placut aceasta imagine

citit cu placere,

[bolache alexandru]

O construcție interesantă în așteptarea unei ierni deloc atrăgătoare...

[petrut dan]

Ce să zic, semn de lectură, cu drag!

[Mihaela Popa]

o idee interesantă,  originală, mi-a plăcut!

[Ariana Zburlea]

@Ada Nemescu da, se poate interpreta și așa. mulțumesc pentru citire & comentariu!

@Vasilisia Lazăr da! inima rănită de iluzie, masca de sticlă care s-a spart mult prea ușor, căzând din cer, nici nu a apucat să ajungă în mâinile eului liric. și totuși, sufletul continua să se protejeze, să meargă mai departe, chiar dacă nu e pregătită pentru altă iubire. vă mulțumesc pentru trecere! <3

[Vasilisia Lazăr]

Simboluri cel puțin neobișnuite pentru o iubire pierdută și golul, întunericul de după. Sensuri absconse, greu de descifrat.
Au căzut și stelele
și cade și inima mea,
rănindu-se în colțurile lor.
Dar se ridică singură, ca un monolit
culcându-se la loc în sac.

Resemnare?

[Ada Nemescu]

Stranietate dozată cât să nu ucidă nerăbdarea unui final bun. 

acum, ciorile se aud râzând
în apa din palme.

... e doar o tranziție spre un alt anotimp mereu mai proaspăt, pentru o inimă încercată...

aDa

[Ariana Zburlea]

@Mihai Katin, un indiciu: masca de sticlă e idealul de iubire:) mulțumesc pentru citire & melodie!

[Mihai Katin]

și noapte de noapte am așteptat,
până i s-a scurs pe bărbie
o mască de sticlă cu sărutul ei

......

acum, ciorile se aud râzând
în apa din palme.

....interesanta  constructia  acestui   anotim  interior  pentru   ca  acolo   suypravietuieste  ea  acestei   stranii calatorii:

Continui să merg, și merg
cu inima în sac,
atârnată de o creangă.

pretiozitatea iernii  care  nu  poate   fi   ascunsa  intr-un  pandantiv  sa fie  oare  cauza  acelei   straniii imagini finale:

ca un monolit
culcându-se la loc în sac.?   cine poate  sti sau   chiar  ar  trebui  sa stim?...

https://www.youtube.com/watch?v=w5OBUMxYvJ0&pp=ygUOdGF0aWFuYSAg...