Muzele trec prin sat

[Maria Mitea]

Mamăăăăăăăăă!

Mă auuuuzi!

Lasă lâna din mâini ( se odihni și ea),
Hai la poartă, mamăăăă, să vezi cum, azi, trec Muzele,
Trec pe drum, prin gând și grădini,
Scapără-n ochi ca o lacrimă,

Trec Muzele, mamă,

Nu au plecat,

Uitele-s,
Uitele-s cum vin prin sat: - vin di la-nvățat dragul mamei,
Sprintene, grăbite,
Alteori spășite cu aere di zâne, cocheti, uitili-s cum poartă flori în pleti,
Bujori roșii în brațî,

***

E duminică mamă și degrabă începe hora satului, iar tu
Cauți cu privirea peste ogradă, te aud ca acuma: - dragul mamei, uitați-vă, trec Muzele prin sat,
Uitele-s scumpili, firicele di iarbă, născuti din rouă cu pletili-n vânt mișcă aerul, dau din aripi, adună fluturii,
Ca albinele să scoată mierea, să-l aducă pe Dumnezeu mai aproape de pământ,
Să ne dezgroape ochii,
Să trezească fiorul lumii,
Hrănit să fie cu sîn de fecioară
Dintotdeauna

Mamăăăăă!

Sunt bine,

Azi din nou plouă iar eu mă joc în băltoace la drum și
Am văzut Muzele, mamă, cum alții vedeau turmele,

Știi ce-i ciudat,

E ciudat că nu s-au schimbat nici cât negru sub unghii,

Muzele, mamă,
Vai Frumoase mai sunt!
Aceeași strălucire pe chipuri,
Același zâmbet, frământare-n ochi
Totul e la fel ca atunci, când

Tare le-așteptam să mai treacă prin mahalaua noastră,

Află,
Mai poartă flori albe-n păr,
Pasul le e sprinten și murmurul dulce-n glas, aud cum
Trec Muzele, mamă,
Trec prin aer, prin flori,
Inimi de cocori,
Trec prin ape și ploi,

Muzele, mamă, nu sunt ca apa, să se ducă fără di-ntoarceri,

Muzele, mamă sunt ca sângele

[Maria Mitea]

Denisa, Ana, Chris, Vă Mulțumesc! Mă bucură  mult  trecerea voastră și aplecarea asupra poemului! Este o amintire , un vis acuma, altădată o realitate neconstientizată. Prin scris cercul se completează . În copilărie era o atmosferă de zâne și feți- frumoși în stil hipiot, boemi pe drumul satului. În luna mai se organiza în poiana din pădurea satului o sărbătoare cu muzică și dansuri, fetele purtau coronițe de flori, era moda hainelor brodate, pantalon cleș, vai ce le mai admiram pe-acele fete  care erau adevărate Muze. Erau atăt de liberi, naturali in ținuta lor tinereasca, visători …. flăcăii, fetele dansau iar noi copii de pe margine îi admiram și invidiam. 

[Chris]

frumos, citit cu placere,

[Denisa Curea-Popa]

Un regal și comentariile. Trăiască-ne poeții!

Vă admir! 

La mulți ani! 

[Maria Mitea]

Tu, Manuela,  trăsnăili se-ntorc ca turmili, și ca perjîli, șireșilî, ... murmurul dulși a muzelor, șărpoaișili făcuti să ti chemî,  să ti-ndemni. Muzele mișcă lumea iar Dumnezeu se uită la ele cu drag, le admiră cu încredere. :) 

Mulțumesc mult de trecere și semn, de grai molodvenesc, Manuela! Vai când îl aud/citesc îmi crește inima ca o pâine coaptă pe vatră, se trezește poezia, iese la lumină. 

[Manuela Munteanu]

Tu, Marii, da multi trăznăi îți mai trec prin minti! Abe am izbutit s-ajiung la tini, din fundu grădinii. Culejem perjî. Di grăghită și-am fost, m-am închedicat în cioclejîi popii Berehoi, c-o tăiet porumbu ș-am zâs s-o ieu de-a dreptu. Da ne-o chicat tăti perjâli-n glod. Mă rog... io atâta-ț spun: nu ti uita-n ochii muzâlor! Îs șărpoaiși di șelea afurisâti, și ti cheamî șî ti-ndeamnî, da-ț fură ochii ș-apoi țî-i plimbă pi coclauri toatâ zâulica. Io am pățât-o. M-o descântat cu cărbuni aprinși șî m-o stuchit o noapti întreagî țața Frâsâna. Nu mai zâc di mămuca... m-o suduit trii zâli... di tăți sfințîi. 

Mulțumesc pentru marea plăcere a lecturii, dar mai ales pentru subiectul de discuție,  așa,  ca fetili! Superbă scriere, Maria!