Șoptiri în amurg - de-ale copilăriei

[Răduță If. Toader]

****

„Înger, îngerașul meu”...

Tu, copilaș înaripat,

de unde știi ce-i bine

și ce-i rău?...

Învață-mă,

să pot a înțelege

misterele luminii tale,

de ce nu doarme mama niciodată,

cum știe că mi-i sete,

ori mi-i foame,

cum de mă ia în brațe,

când m-adoarme...

De ce e ziuă sau e noapte,

de ce tot țipă unii,

iar alții

se-înțeleg în șoapte,

de unde vine vântul,

dar durerea,

cum de tot crește iarba,

cireșul cum dă-n floare,

de ce albastru-i cerul,

și eu,

de ce-s mereu o... întrebare?

- Nu te grăbi,

acum e ora de culcare,

și nu uita să-i dai măicuței

o dulce sărutare...

 

            ****

Tărâm de basm

se tot prăvale în poiene,

învolburate

apele se zdrențuiesc de stânci,

balauri cu flămânde flăcări

țintuiesc frumoasele-n castele,

bătrâne vrăjitoare

te aruncă  în ghearele durerii,

cu străji de zmei

și fiare flămânzite...

Doar feți-frumoșii

aduc lumina dimineții,

sub aura speranței

împlinite...   

      

             ****

[Răduță If. Toader]

Mulțumesc! Felicitări și vouă!

[Mihaela Popa]

o incurisiune frumosa, candidă și delicată în "...de-ale copilăriei"

încântătoarea curiozitate

"cum de tot crește iarba,

cireșul cum dă-n floare,

de ce albastru-i cerul,

și eu,

de ce-s mereu o... întrebare?"

punctul în care cred că nergăsim toți

[bolache alexandru]

Întrebări blânde din ranița copilăriei. Am citit cu plăcere.

[Mihai Katin]

de unde vine vântul,

dar durerea,

cum de tot crește iarba,

cireșul cum dă-n floare,

de ce albastru-i cerul    vine  un  timp   cand  regretam  aceasta  vreme  a  intrebarilor  pentru  ca   stiind   cat   mai  multe raspunsuri   inevitabil vom  uita  acel mirific final  poetic:

Doar feți-frumoșii

aduc lumina dimineții,

sub aura speranței

împlinite...