Mai toarnă-mi iarăşi Toamnă

în poloboc de fag

nectarul frăgezit în vii

să-mi încălzesc sângele frânt

de bătăturile din palme.

Să spăl ţărâna ce mi-a curs

în vaduri cernite de ploi

când rătăceam printre ruine ascultând

şoapta străbunilor cu frunţi înstelate.

Din floarea ce se-ntoarce către soare

mir sfânt să storc în piua vremii

şi să adăp copiii lumii

cei însetaţi fără de…

Cetatea din brațele tale 

îmi scurmă în venele crispate de timp

liane violet agățate naiv

pe un portativ de salcâmi

sapă crevașe

pe când visezi că mă cuprinzi

și mă așterni covor.

În fiecare Toamnă

uiți că suntem fluturi de-o zi 

îți ascult gemetele somnului gri

și mă rog

să te trezești în diminețile mele 

împreună să putem dizolva

păsările negre scrobite 

 de noi ori  de soartă

cine mai…