din țara mea cu mii de mănăstiri aș bea

lumini într-o cascadă lin

cozi de păun mi-ar defila-n delir

să scriu istorii pe cămăși de in

sau strânsă-n vesta cu brodate flori

să mai miros un trandafir când beau

de la Ohrid un roșu vin

mi-aș încălța opincile din piele în două cozi să -mi fie

părul împletit cu-o roză ascunsă -n pletele rebele

spre plaiul asprei Macedonii sa urc ca Macedon spre Pind

aș respira din mândră țara mea un Soare…

ceasurile dau înapoi mirosul zilei

timpul scade sau crește ca marea

cu un singur picior sau cu două inimi

vei ajunge să-mi dori înserarea

taci! lumea este un carusel

văd norii rostogolindu-se argonauți purtați de vânt

respir frunze răsfirate mirosul

reavăn /umed pământ /

strălucesc partiturile nopților conabii

voi dezlega corabia morții ca steaua de mare oceanul îl voi iubi

pe câmpii dropii solitare vor dormi la apus

grâul va rodi mai copt între zile rotunde

vara îmi va picta în păr simfoniile ierbii

ani postromantici vor…

în zilele lui azi

are prioritate arta de a schimba cameleonic

cravata

teancuri de ziare flutură la intersecții

port-drapele ale politicii rurale

tipul cu ambulanța are agenda plină

unul în plus sau în minus nu schimbă cu nimic

sensul vieții

timpul are girofar

are conștiința largă cât buzunarele

cu pupilele fixe țeapăn în costumul strâmt

stă la masă cu demnitatea arțăgoasă

a unui asistat social

bea…

Cară-ți piatra singură! mi-a spus 

mă zămislise îmi gonise usitoarele 

și bolborosea: N-ai dram de noroc!