logica după care voi ajunge să îmi creez mâinele perfect

este excepțională

împart un azi super slim cu un ieri înmulțesc mii și mii de timpi efemeri caut seva secundelor în fiecare pară

luna palidă îmi pare o gutuie amar de amară



artificiul acesta îmi convine sunt doar un om cu o sută de fețe

care a urcat un munte până în vârf

a coborât dealuri agonizând și a hrănit graurii de la câmpie cu semințe vii



adun singurătăți de ordinul zece

în timp… Continuare

trăiesc drama

de a respira noncolor în parcul devastat de singurătăți

băncile depopulate aburii cailor

în galop cu realitatea

totul se clișeizează



devin monștrii care alunecă pe rampe

incapabili de o umbră de mister

irealitatea lor se volatilizează

iar din epicentrul sufletului

teiubescurile devin longiline



valul de vii asimetrici se contorsionează pe străzi

diminețile orașul fierbe cafea

câinii așteaptă la taverne… Continuare

în lumea aceasta îngerii mei se ascund în vizuini

nu traversează în siguranță niciodată

au lanterne roșii beau suc de portocale uneori măsoară lungimea tunelului unde lilieci se agață de întuneric



le palpită încă bulgări de lumină

în sufletele întinse pe trotuar

ca niște lupi cu ochii însîngerați

îngerii aceștia anodini

mi se fac zile mi se fac nopți

se fac păsări de pradă cu o mie de colți

ghearele lor ascund rudimente de aripi nu mai știu să… Continuare

iarna la câmpie vântul

săpa în troiene diform

căruțe cu mere veneau de la munte

ca niște felinare galbene împărțind întuneric

îmi oblojeam mâinile roșii la plită

fără să știu că în palmele acestea

zăpada sădise lumi de alabastru

inegal de rotunde



în serile grave mușcam felii mai groase

dinții scârțâiau alto ferăstrăul lunii

tăia lacul ca un lan limpede

orice pală de vânt semăna deziluzii

mirosea a crud a frunze de dud

a poem… Continuare

era vară cu portocali și o pisică obeză

purtai ochelari și o șapcă roșie peste freză

ți-am spus de atunci că viața are n-șpe mii de viraje

să nu uiți, Darie, că sunt clipe cât anii în sevraje



tu ai râs ca la târgul de fete și ai spus că-s nebună

ori că încă mai am fluierul piciorului sprijinit de lună

timpul între noi sâsâie ca un șarpe vărgat

spune-mi, de atunci câte secunde în iarbă a scuipat?



ce vei face când în oglinda din stânga… Continuare

din particulele luminoase ale sângelui

modelez pasărea lui Brâncuși

zborul vibrează în lut

simt caii de la Letea bântuindu-mă

visele sunt doar o umbră a universului

vie albastră ruptă de cer

mâine din picioarele mele vor crește copaci

când vei scrie te va orbi lumina care curge din trunchiuri

hai să ne ținem de mână pe planeta micului prinț

vezi stelele ce se sărută pe lac?

cândva eram noi

albi de…

Continuare

birocrația aceasta a sentimentelor

mă împiedică să îți scriu prin scrisori

nici tu nu mai te uiți in cutia poștală asaltată de facturi

de parcă ar trebui să timbrezi

fiecare idee fiecare emoție



cel mai puțin onest este faptul că întotdeauna sentimentele vin

cu întârziere derapează nepermis de mult

oamenii au facturile restante și nu poți să-i aduci la prezent

pe zero



oricât ai fi de uman birocrația îți

taie în felii…

Continuare

joia când se deschid cerurile

îmi potrivesc ceasul după

un astru

scara vieții miroase a cetină 

a fum colorat în albastru

Continuare