suntem mai puțini

din ce în ce

mai puțini

unii cred că lumina

e un sâmbure de salcie

alții că e doar 

un pariu

pus de melci

eu știu sigur

au îngenuncheat

copitele întunericului

dincolo de linie

punctele ard

în opaițul

startului ratat

nu putem renunța

dar e o dâră

ancoră renăscută

în buricul

cenușii

rămasă

când pe hornul

cu patru…

gușterul

vorbea

două limbi străine

se  îmbrăca

de la răsărit

în raze de firmă

legenda spune

că avea trac pe scenă

dar în sinea lui

întunericul

stătea ca o cloșcă

pe talpă speranța

ticăind

între

două rugăciuni

meteorice

naufragia

în buricul

unui curcubeu

somnambul

Aruncați-l la gunoi

reciclați-l

e o directivă europeană

ce naiba

el încă se hrănește

cu visele copilăriei

e inadmisibil

cum am putea

să locuim alături de el

nu vă  dați seama

din versul lui

izvorăște speranța

noi

ne urâm unii pe alții

l-am pus pe coji de nucă

am râs  de el

și în continuare

soarele răsare

din penița…