sfâșie privirea ta fiecare rostire

pe catafalc mi-am expus puritatea

nuditatea a cuprins secunda literei

lăsând-o copleșită de remușcări

intangibil leg sentimentul de trup

răvășitoare căutare

nimic nu este întâmplător

perdeaua atemporală exclude disciplina iluzorie

întregul cuprins în palmele universului

spintecă

tâmpla cuvântului răsturnată-n virginitatea…

impregnată-n amintire

mereu bolnavă de reflexia trecutului

reclădește pereți transcendentali

detaliu în basorelieful cerului

cuprins în eclipsa pleoapei

subjugă subconștientului

eternități prăfuite

refugiu într-o nouă naștere

încleștată-n podul cuvintelor

legând zidurile interioare

ale omului

în clepsidre autumnale

ne ardem cuvinte pe tâmplele zării

prin litere moarte 

și 

pași muribunzi

ucidem în vers rime stinghere

și-n vise purtăm aburi de-abis

culegem prin noapte ghirlande de gânduri

iar ritmul privirii ușor sacadat

trimite angoase în templul iubirii

 plânsul rămâne de frați azi orfan

sunt ca două săbii ce-mi crestează irisul

îmbolnăvit de cuvinte păgâne

nu-i loc de litere sterpe

abisului nu-i mai aprind lumina

încet prind secunda de picioru-i fecund

nu mă agăț

trăim împreună extazul

de ce atunci când sunt liberă

pui preț pe gândul de ieri

letargiei stării imprimate auzului tău

îi deleg dreptul de a se elibera

nu striga

pereții te-au zidit pe dinăuntru

adulmecă…

Cât de frumoasă-mi ești în pragul vieții…

Apui, răsari, cuvinte mute-asculți,

Abunzi în calm și-n dulcele tristeții,

Blândețea murmură în ochii tăi desculți.



Compui înalte note lăcrimând

Chiar ochiul cerului ce-n iriși se deschide

Și la picioare-ți cade iar și iar flămând,

Tu nu pui preț pe gânduri aburinde…



Tu înflorești din piept alte culori…

Cât de frumoasă-mi ești…Cât de…

Nu mai cer timpului minuni,

În poemele durerii îmi respir

Anii, singurele cununi

Care mai înfloresc amintiri.



Cortina lacrimii, astăzi, trag

În odihnă s-apleacă apusul,

Suflecând al inimii prag,

Îmi așez în palme și plânsul.



Am să scriu cuvintele-noapte,

Veacului rămânâdu-i dator,

Când lumina se scaldă-n șoapte

O despart cu maluri de dor.



Nu cunosc ale lumii…

Știi lacrimei ce-a rupt inima-n două

La margine de timp abandonat,

Noi i-am croit din zi o haină nouă

Și pași-n doi în vers i-am creionat,



Am pus tăcerii astăzi aripi noi

Și-n largul zării zorile senine,

Să scrie-n vers cu litere din flori,

Apelor strofe printre suspine.



Știi câmpul cu trandafiri îmbobociți,

Udați în anii-n care ai lipsit,

Ne strigă azi din…

Îmi scrie și cerul cu lacrimi de sânge,

Tempo-ul luminii în cercuri se stinge,

Culori ce aleargă în care de fum

Adulmecă drumul ce șerpuie-n scrum.



În vaduri cernite icoane se sparg,

Iar glasuri de stele suspine împart.

Albii de gânduri trec poduri stinghere

Și tâmpla albește-n ninsori efemere.



Îmi scrie și luna cuvinte ce dor,

M-apasă pe buze cu murmur sonor,

Pământu-i o rană cu trup…

La capăt de gând

ferestrele luminii

sărută cuvântul tăcut

liniștea buzelor

cheamă

jumătăți de lumi

colțuri de vise

retrăite

bat în tâmple

gongul iubirii

pe margini de vers

literele zboară

se caută-n falduri

de roșii petale

tălpi rătăcite

îmbracă pământul

iarba-nfioară

firul de lună

cerne tăcerea

stelele cad

în pridvorul din seară

aburul…

aș vrea să-ți scriu despre iluzii și-adevăr

despre teama ce-mi cuprinde fiecare dimineață trăită-n mine

cuvintele scrise dor

răsfrâng timpul în nuanțele ploii

glasul literelor se frânge

lăcrimând curcubeie 



de undeva dintre amintiri

rescriu obrazul cerului în flori de liliac târziu

înverzesc colțuri de timp ascultând gânduri

ce se-nclină

înșiruind

pașii ce mistuie…

Prin gândurile-albastre se deșirau poeții,

Să legene în seară vocalele în vers,

Să licăre pe buze un dor de univers

Și-n poezie-s glasuri cu-aroma dimineții.

În ruginite timpuri se scaldă astăzi rima,

Poeții rătăcesc prin ale lumii valuri

Și marea de cuvinte cuprinsă e în aburi,

Iar șoaptele amare suspinul îl…

Ne-am sărutat, iubite, altarele tăcerii

O trecere hoinară, surâsul înălțării.

Înaripate vise din rouă s-au desprins 

Iubirile celeste în roșu ne-au cuprins,



Murind ca să renască în versul argintat,

În lacrimi colorate de pasul cadențat,

Să picure trăirea în vers și șoapte calde,

În primăveri crescute în tainice smaralde.



Ne-am sărutat, iubite, în freamătul viorii,

Prin glasuri…

Iubitul meu, sunt orfelină,

În triste ghețuri lăcrimez,

Pe buza nopții cristalină

Săruturi calde-ți încrestez.



Prin lume-s ape dezbrăcate,

Himere ce ne urmăresc,

Pășim adânc, adânc în șoapte,

Iar glasurile amuțesc.



Iubitul meu, privirea-ți caut

Printre oglinzile din timp

Chemăm al sufletului flaut

Să ne ridice pe olimp.



Și-n clopotele vii de rouă

Poemele ne…

oglinda

se risipește-n neliniștea aburilor

umbrele  trec în șirul alfabetului persan

cuvântul din tine îmbrăcând litere aldine

întunecă ramele dimineții

argintante-n necuvântări



liniștea goală

scrijelește iriși sângerii

picură lacrima 

pelinul



un tu ieri

un noi astăzi

ecoul necuvintelor

sugrumă vocalele…

Sângeră vioara, glasul i-a-nghețat,

Trupuri se-arcuiesc în legănare.

Suflete flămânde iar au dezertat,

Plămădiri celeste pe  altare.

Pleoapele arzânde se întrepătrund,

Flori de lacrimi dantelează chipul.

Încă delirează gândul furibund

Prin solfegii clocotește timpul.

Strigă-n palme ora, se-ntăresc tăceri,

Triluri absorbite în plecare.

Se îneacă-n noapte tainice chemări,

Dansului iubirii…

Nu-mi cere să îmi plec privirea

Când sufletul mi-e prins între coline!

Îți picură senin iubirea

Ce cade peste trup să te aline.

Așteaptă-mă în praguri înstelate,

Acolo noaptea tace îndelung

Şi mângâie-mi priviri înrourate

Cu unduiri de ape ce-o străpung.

Cuprinde-mi luna în petale

Trezind în dans al viselor decor,

Revarsă-mi cerurile boreale

Peste fiorul nopților de…

De dorul tău și munții se destramă,

Tălăngile-amuţesc în asfințit

Iar timpul descompus încet aclamă,

Rescrie gându-n două împărțit.

De dorul tău, cuvintele mi-s mute,

Tăcerea lor pe frunte a săpat

Tranșee cu lacrimi abătute

Şi stropi de rouă obraji-au adăpat.

Îngemănați în praguri amorţite

Pe tâmple te semnez cu taine noi;

Povestea-n doi, tu bine știi, iubite,

E legământul cerescului cu…

arunci săgeți printre priviri

înnodând firav gânduri năucite

abrevierea cuvântului

se încurcă zadarnic în litere

din toate anotimpurile desfrunzite

popasul făcut 

înfurie tăcerea rătăcită

ca un val cerând vamă țărmului

ascunde zbaterea

se-mpotrivește noului

trecutul fiindu-le leagăn…

n-aș fi vrut să pierd ecoul vocii tale

în labirintul nepăsării

rănile sunetelor apăsau surd

irisul luminii

infama gură

se zbătea 

și

cerea 

eliberare

buzele pecetluiau liniștea 

agonizând o luptă

de mult pierdută 

silabe mute

asemeni clapei de pian

care  tace așteptând

un chopin

să-i dea sens

și unicitate notelor

încă-mi invadează auzul surd de…

dansând cu tine

pașii mi se pierd 

se-nchid uși

ce nu le vrem deschise

mâinile se caută cu frenezie

regăsire

impactul suprem

atingerea pleoapei 

prin sărutul lacrimii neplânse

soloul pianului țese în taină

puntea dintre privirile răpuse

în necuvinte

uitarea pașilor face parte din nou

asemenea petalelor ce sunt lăsate

să danseze 

pe cerul glăsuind

a…