Motto.

Spirala vieții(ADN_ul) e nepieritoare,

parțial ai fost și vei mai fi, indiferent de-ncrucișare.

Ești în valul care curge, chiar dacă - trupu-ți dispare.

Se coace grâu-n Univers și spice stau grămadă,

combina timpului așează grăunțe în cămară.

Căluși cerești trudesc la lucrul de-mblătire

și-aruncă boabe aurii în boltă spre rodire.

Furtuni năluce, nebănuite legi le așează lângă stele,

să aibă drumul lor,…

Ieri, am reîntâlnit ploile copilăriei.

Mi-a fost dor de ele,

de aerul lor plin de miresme

și purtător de gânduri pure.

Ploilor de vară,

desculț și gol le-adulmecam venirea,

norii învolburați îmi bucurau privirea.

Adoram sclipirile-nfiorătoare

ce se pierdeau în zgomotul asurzitor,

știam că vin clipe de sărbătoare

când stropii vor cadea ropotitor.

Citeam nămolul lor cu flori de tălpi

din cârduri de…

În alba-neagra publicării, drapelul negrului pierdu. Sper - să nu provoce ură povestea sentimentului pur.

Mi-a spus o clipă că-n zori de zi, iubirea doarme dezvelită și-adulmecă plăcerea caldei mântuiri.

În jurul ei plutește fericirea. A izvorât din corpul său avid de infinitul împlinirii și-a-nghețat în zîmbetu-i naiv.

Un gând frivol destinde trupul, plutind lasciv în nori de vis. Întinde mâna ca să prindă un mesager ajuns la…

    Ce mănânci frumoasă floare?

    Raze de la mândrul Soare. Mi-au dat sărutul pe filă și fiori în clorofilă, mi-au fost factor de sinteză, dulceață-n fotosinteză. Mi-au pus parfum în corolă, nu surogat de fiolă, mi-au dat stropii de nectar, vraja prințului Bondar. N-am asemănare-n plai, iară juru-mi este rai; stol de fluturi la pistil mă-mbrățișează cu stil și mă simt ca niciodată, fericită, fin pudrată de stamina scuturată.

    Pimăvara este-n miez, timpu-mi cere să visez,…

       Mesaj personal – global

( (doar) aduce-a „curat-murdar”)

        Cum e lesne de văzut,

        trântesc câte-un lucru slut.

        Mulțumesc doamnelor care

        ...sprijină la corijare.

        Pandemice

Mergători de vremuri rele

Pe răcoare și mocirlă aș dori stimat' patron,

combinația ciudată între cizmă…

Ai tresărit. Zâmbind, mi-ai ocolit gândul frivol,

ce-nvăluia chipu-ți plăcut, gătit de protocol

și n-ai dat greș când ai țintit cu-ndemânare

grăunța dragostei căzută-n lungă hibernare.

Frisoane m-au cuprins, apoi, o fierbințeală,

torente hormonale au luat-o în răspăr,

m-am înroșit la față, ardeam până la păr.

Văpaie, dulce vâlvătaie! N-o stingeți, fără 1-1-2,

mă las în voia sorții să hotărască pentru noi.

Ca vaporii te-ai dus,…

  Zilele babei sunt minunate,

poartă mărgele pe bluze-nflorate, smocuri în cap cu funde șirete, stâlcește botine cu vârfuri țuguiete. E toată ruj pân-la ureche, pentru că oglinda-i stă-ntoarsă cu fața-n perete.

  Moșul e vesel nevoie mare,

stă proptă-n baston și râde la soare, vede mai mult prin pipăit, face pâlnie la auzit. Pâșâie când vrea să fugă, saltă ca melcul și-ntruna-mpușcă că-i general în trening cu vipușcă.

Caută baba ce-a uitat să pună, moșul…

Aripa frântă a unui fluture șchiop plutește agale în lanul de flori.

Rând pe rând, floare de floare-și regăsește amprenta iubirii

și-mbrățișează frântura din totul-iubit.

Craiul din răsfățul vieții – rătăcește-n cărările trecutului plăcut.

Stropi de nectar resimte-n amintirea fericirilor ce nu mai sunt,

tăcut - îmbrățișează frântura din totul-pierdut.

Neostoitul ofertant al clipelor de fericire a scăpat timpul în…

Motto: „Matematica este alfabetul cu care Dumnezeu a scris universul” – Galileo Galilei

Punctul.

În sincopele iubirii se cheamă - sfârșit,

la debut, îndrăgostiții-i zic: un nou început.

Și unii și alții greșesc, este doar - punct.

Nimicul nu este punct, este un împrumut,

așa cum zeroul, al punctului atribut,

se confundă cu nulul - veșnicul nevăzut.

Începutul și sfârșitul punctului converg.

Elevat, pentru el, alfa și…

La graniță sunt tunuri! Nu este frig, soarele bate-n dinți, un pic este răcoare.

La graniță sunt tunuri! Soarele bate-n dinți, nu este frig, vântul suflă dinspre ruși, pustiul vorbelor e mare.

La graniță sunt tunuri! La Borșa - de trei zile este soare, vântul suflă dinspre ruși, un pic este răcoare, se văd urme de râs pe proaspăta ninsoare.

De ce alergi, așa, viață?

Secunda ta nu e de gheață, nu ai aripi de foton să-ți scoată timpul din șablon, să-ți facă pasul monoton, sincron cu mersul stelelor.

Cu-o aripă de timp regres,

  aș fi un balansoar în Univers, criogenat la minte și potent, ce poartă duhul pământesc pe bulevardul Raiului Domnesc,

  aș fi un surfer priceput ce-a prins o undă și-a-nceput să ducă-n infinitul neștiut stindardul fericirii din miezul tău plăcut,

  aș fi frunza…

Pașol la joben voroave, veți umbla în lume goale, slobode la-mperecheat, fără noimă la sunat. Porniți! Semănați de toate, s-aveți sare și piper, nu vă-mpiedicați în țel, rupeți planul la povești, trecutul să-l ponegriți, viitoru-l rumeniți, aburiți pe cât se poate; nu uitați - voi sunteți gloanțe!

Pașol la joben evenimente, din istorii sau prezente, din mulțimi sau individ, adevăruri deformate în mintea celor cu urechi late sau minciuni ovalizate. De molimi nimicitoare sau sănătăți…

Oblonul nopții.

Pământu-nlănțuit de gheara întunecatei umbre,

se lăfăie-n negrul de deasă pădure,…