Aripi de foton

[Duort Anicu]

De ce alergi, așa, viață?

Secunda ta nu e de gheață, nu ai aripi de foton să-ți scoată timpul din șablon, să-ți facă pasul monoton, sincron cu mersul stelelor.

Cu-o aripă de timp regres,

  aș fi un balansoar în Univers, criogenat la minte și potent, ce poartă duhul pământesc pe bulevardul Raiului Domnesc,

  aș fi un surfer priceput ce-a prins o undă și-a-nceput să ducă-n infinitul neștiut stindardul fericirii din miezul tău plăcut,

  aș fi frunza galbenă plutind în inerție, ce-și plânge verdele dus pe pustie, dar guvernează ruginie în nemurirea artiștilor cu fantezie.

De mi-ai da aripi de foton,

  m-aș face bravul purtător a ce-am avut, a ce mi-ai luat, a ce mi-e dor.

[Vasilisia Lazăr]

Tocmai v-am spus la postarea trecută că, niciodată, punctele de suspensie nu plutesc între cuvinte, ele preced sau succed un cuvânt, lipindu-se de el. Nu numai că nu ați reparat greșeala, dar ați repetat-o și aici:

a ce mi-ai luat ... a ce mi-e dor. - a ce mi-ai luat... a ce mi-e dor. (așa e corect)

Un prozopoem interesant. Rima aleatorie îi dă muzicalitate.