mi-am tatuat pe suflet surâsul tău

îl simt până la durere

dincolo de țipăt

cerneala îmi otrăvește sângele

colorându-l în grimase

am nevoie de o transfuzie cu fericire

dar fericirea s-a vândut la tarabă

când eu dormeam

cu perna sfâșiată de gânduri

sap înăuntrul meu să-ți găsesc urmele

mă împiedic de resturi

în tranșeele inimii

sunt cioburi transparente din eul meu plăpând

armăsarul…

Adoarme universul, se scutură perdeaua,

Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate,

Cu grația-i divină, domol, dansează neaua,

Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate.

Stăpână peste ghețuri, alunecă agale,

Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală,

Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale,

Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală.

Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată,

Sub cearcăne de stele,…

orașul  își latră dezamăgirea

răgușit de așteptare

pietoni plictisiți

joacă șotronul cuvintelor

dintr-o paranteză în alta

sărind peste virgule

singurătatea ridicată la rang de virtute

se plimbă pe străzi

în straie de gală încruntate de ger

risipă de grimase

pe chipuri roase de iluzii

la semafoare

fiorii fricii și-au uitat neliniștea

pași îngândurați cotrobăie prin beznă

săpând…

Deschis-am pumnul toamnei ascuns odinioară,

Pe degetele-i aspre mizând pe-un răsărit,

Dar razele frivole prin pâcla cea amară,

Sub pojghița de astru tăcut s-au cuibărit.

Se prind frenetic norii în hore jucăușe,

Presară lacrimi stinse pe huma tremurând,

Prin frunze despuiate de surdele cătușe,

Pogoară anotimpul în nopțile-mi de gând.

Mai șuieră și vântul din buzele-i cărnoase,

M-ascund după fereastra ce-i graniță…

gânduri migratoare

(îmi) invadează rutina

înfig unghiile în cămașa lor

(le) descojesc amintirile

sâmburii sparți își pierd inocența

sulița înfiptă în ochi de suflet

sapă brazde adânci

în taverna cuvintelor

beții nescrise

dansează vise pe cerul minții

scenariu eșuat

singurătatea din ploi

strigă pe note joase

nimic nu e ce pare a fi

în vitrina de bibelouri

unde…

Mi-e sâmbăta calvarul ce-l târâi obosit

Prin negura fecundă care-mi aține calea,

Iar anii-mi – licuricii cu zbor schimonosit,

Mi-e sâmbăta lințoliul ce-l flutură azi jalea.

Mi-e timpul inamicul cu aripi de oțel,

Evit apropierea-i ascunsă de hublouri,

Dar clipe mă-mpresoară în strașnicul hotel,

Observ, după nuanță-s dispuse în carouri.

Mai pierd și azi o luptă cu orele pustii,

Migrează plictiseala ca…

zilele mi se topesc

vitamină C efervescentă

colorată în gri

dezbrăcată de viață

apun liniștit în matca tăcerii

garnisită cu suspine

acuz timpul de echivoc

lupt cu fantomele secundelor-clișeu

înfig cuie în umbra lor

le răstignesc amintirea

culeg lacrimi frustrate din zile muribunde

învelite în giulgiul nopții

mă pierd în jocul versatil

începe chiar să îmi placă

aceeași așteptare…

nu mai poți smulge din tine

sărutul nopții

călcat în picioare de amurg

cu bătături pe tălpile de smoală

te târăști pe coate

ieșirea din labirint e contorsionată

lilieci anorexici te urmăresc

sfâșiindu-ți visele improvizate

carnaj inutil

tragi după tine sacoșa cu resturi

pătrunzi în temnița din spatele fermuarului stricat

croindu-ți drum cu foarfeca mirosind a hoit

eliberezi visele de aripi făcute…

E-o ploaie violetă peste lume,

Cu murmur fin sau ropot din tenebre,

Valsează norii peste mări în spume,

Ce mâine-or plânge zările funebre,

O ploaie jucăușă în fiorduri,

Cu-atingeri tandre, parcă de mătase,

Discută pescărușii-n dezacorduri,

Plonjând prin ceața frântă sub grimase.

Cad stropii gingași, rupți din ametiste,

În poala unui suflet fantomatic,

Inundă fericirile-i turiste,

Pierdute prin…