joc versatil

[Camelia Ardelean]

zilele mi se topesc

vitamină C efervescentă

colorată în gri

 

dezbrăcată de viață

apun liniștit în matca tăcerii

garnisită cu suspine

acuz timpul de echivoc

lupt cu fantomele secundelor-clișeu

înfig cuie în umbra lor

le răstignesc amintirea

culeg lacrimi frustrate din zile muribunde

învelite în giulgiul nopții

mă pierd în jocul versatil

începe chiar să îmi placă

 

aceeași așteptare devorantă

a nimic a nimănui a orice

aceeași mutare a nebunului

cu pietre crescute în suflet

totuși ceva se întâmplă

regele n-a murit

soarele zâmbește prin hublou

mângâind ruine

[Camelia Ardelean]

Laura, doamna Chitic, domnule Burdușa: o prezență așteptată cu plăcere de mine, de fiecare dată! Mulțumiri de suflet pentru semnele lăsate!

[Camelia Ardelean]

Oana, bucuroasă și de vizita ta, ca de altfel, de a oricărui cititor! Văd că părerile sunt foarte împărțite pe aici, de aceea o să mă retrag în cochilia mea și o să reflectez, să văd, în final, care va fi părerea mea despre... :-) Îți mulțumesc de prezență și opinia sinceră! Camelia

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, văd că dvs. nu aveți nimic împotriva genitivului! :-)) Vă mulțumesc mult de popas și strofa citată! Cu stimă,

[Camelia Ardelean]

Dragă Melania, îți mulțumesc pentru cuvintele de apreciere, însă ești prea îngăduitoare cu mine! :-) Sunt doar niște simple exerciții, deocamdată. Încerc să-mi formez "mâna", cum s-ar zice, versul clasic rămânând, momentan, marea mea dragoste! Dar nu strică să încerc ceva nou! Mulțumesc mult pentru încurajări și semnul lăsat!

Referitor la sugestiile tale, îți mulțumesc și pentru ele, o să mă gândesc! Sunt convinsă că ai dreptate și nu îmi va fi ușor să schimb "macazul", fiindcă mie îmi place genitivul, îl folosesc chiar foarte des în poeziile mele. Sau poate, astfel, o să-mi creez propriul stil, poezie în vers liber cu genitiv! :-)) Am notat, oricum, sugestiile tale și o să reflectez asupra lor! Îmbrățișări cu drag!

[Oana Covaci]

Mie mi se pare ca sunt prea multe cuvinte. Fiecare vers sufera incarcarea unei metafore, devine povestitor si intins din pinctul meu de vedere, putin prea mult. As reduce la ceea ce-a marcat Ion, aia mi se pare esenta poeziei!

[Ion Lazăr da Coza]

aceeași așteptare devorantă

a nimic a nimănui a orice

aceeași mutare a nebunului

cu pietre crescute în suflet

totuși ceva se întâmplă

da Coza