voi scrie cuvinte de cretă

 pe asfalt

cuvinte de inimă

pe pietre

voi pierde alt veac de singurătate

lângă statuia ta

cu miros de femeie perfectă

nu mai am nimic de făcut

(dumnezeu a terminat totul)

voi număra doar amintirile cu tine

și te voi șterge umil de praf

sau poate

mâine nu va mai fi

respiră-mă
aspiră-mă

 încet
ca pe un praf

obraznic
alb
încăpăţânat

să crească din nimic
(pe buzele tale aseptice)

lasă-mă să te invadez
cateter
să-ţi astup în vreun

 fel toate îndoielile
şi găurile

din sufletul pustiit

închide-mă în tine
şi n-am să-ţi mai cer nimic!

n-ai să știi



cum mi se curbează coapsa în somn

cum se aprinde tâmpla sub durere

gustul sângelui pulsând sub cicatrice

forma sânului ascuns leneş

în palma catifelată a nopţii dintâi



mâinile vor visa atingeri

inima ta

matrioșkă

nu va mai fi umplută prea curând

de o altă inimă

îţi voi rămâne 

doar un…

îngerii diesel

de pe umeri tăi 

ridică praful gros

aşezat cuminte pe inima mea decapotabilă 

desperecheată de lumina fricoasă 

timid strecurată prin penele lor



nici nu-mi surâzi

chinuită de aripile pe injecţie

(de parcă raiul e închis pentru dezinsecţie

şi doar tu ai rămas 

să culegi ultimii trubaduri

înainte de…