E vremea dezgolirii,

e vremea de păcate,

te am zidit în mine,

te am plecat departe.



E cântec de venire,

se pierd în frunze norii,

e-atâta viață-n fluturi

și prea frumoși îs pomii.



E dimineața nopții

când gleznele se-ndoaie,

când corpul, mlădierea

se pierde în văpaie...



E o plămadă a humei,

când doi formeaz-o floare

și când din șirul zilei

se nasc iubiri amare.



E tremur și colindă

în…

Continuare

Înger al vieții de foc

să-ți vegheze suflarea,

aripa inimii plânse

să-ți mângâie rana,

greul de piatră

să-l sorbi cu negarea,

negrul de corb

să ucidă uitarea.

Să mă ierți pentru humă,

pentru mușchi de tăciune,

pentru râul încrustat,

pentru viscol,

pentru ochii pătați,

pentru palma trădată,

pentru clipa spălată,

pentru marea de umbră,

îngâmfată și surdă,

pentru drumul uitat...

Să-mi ierți

privirea… Continuare

Doamne,
închide-mi ochiul
cel mare și greu,
Taie-mi rădăcina
destinului de humă,
Frânge-mi sufletul
ars de poveri,
Dă-mi să am nume
și o Patrie-mumă!
Îți las testament
o grădină - un soare,
o floare și-un nor :
Pentru un zbor!

Se învârte în jurul degetului timpul,

de parcă toate s-au oprit la el

și inamic mi-e omul făr de lume

ce-și caută înălțare peste zei.



Te-am observat suflând jaratic morții,

când stelele din stele azi se nasc

și nu mi-e incredibil inamicul

ce-și face din osândă un extaz.



Am adunat doar cărți printre blesteme

și te-am învins cu un cuvânt de dor,

tu, inamic, pășind printre ruine

ai spart oglinda de viitor.



Din…

Continuare

Iubește-mă trăind

și atingându-mi cerul

de gând, de noapte

și de supărare,

femeie sunt

și sunt deschisă

la chemare.

Am talpa gură

de îndurare,

am o năframă

subțioară,

am inima

un glob de viață,

am implantat 

speranța-n ceață,

te-am botezat

între iertare,

te-am adorat,

vâslind pe mare,

am strâns în palme

umilința,

în brațe

frica și…

Continuare

E toamna mea
cu ploi de os,
cu palme aspre,
cu trup vânjos.
E toamna mea
cu chip de doamnă,
ridată, plânsă
și orfană.
E toamna mea
c-un deal în vale,
cu ochi de înger,
cu păr de aur.
E toamna mea
fără verigă,
într-un lăcaș
fără de grindă.
Și dacă plâng
cu frunze gândul,
să-mi arzi regretul
și osânda,
să-mi picuri
rouă de iubire
peste trădări,
peste mânie!

Și mi se întâmplă să se spargă luna

în naufragiul unei mari iubiri,

să smulgă și cetatea și pădurea

tăcerea de cuvinte ce supun.

Și când te pierd în noapte printre umbre

o iarnă mă ridică-n brațe iar,

și dac-aș fi cleștarul din clepsidră

te-aș implanta în sutele de ani.

Paleta aruncată naște fluturi

ce-și sorb nectarul dintr-un colț de gând,

cu frunzele de toamnă spânzurate,

cărări apar pe muntele de…

Continuare

                      Fii demn

Într-o zi mi-am pus în tine, Omule,

atâtea speranțe,dar tu ce-ai făcut?!

Într-o zi, credeam cu desăvârșire

în marea ta milă, înțelegere și omenie,

dar ai trecut peste limitele valorii acestora!

Într-o zi, mi-am pus sufletul tribut pentru a te salva,

iar tu mi l-ai vândut la prima încercare!

Într-o zi, m-am târât eu, pentru a putea tu zbura,

iar tu mi-ai amputat picioarele la primul impediment.

Într-o…

Continuare