Procreare

[Gorean Nadejda]

E vremea dezgolirii,
e vremea de păcate,
te am zidit în mine,
te am plecat departe.

E cântec de venire,
se pierd în frunze norii,
e-atâta viață-n fluturi
și prea frumoși îs pomii.

E dimineața nopții
când gleznele se-ndoaie,
când corpul, mlădierea
se pierde în văpaie...

E o plămadă a humei,
când doi formeaz-o floare
și când din șirul zilei
se nasc iubiri amare.

E tremur și colindă
în noaptea dintre veacuri
când doi rămân zidire
în pagină de soartă.

Se nasc grămezi de file
de la un glas de doi,
Și încolțesc semințe,
creând vlăstare noi.

[Ion Lazăr da Coza]

Sugestii: și prea frumoși îs pomii. > și prea frumoși cocorii.

Aici ai un subiect multiplu și nu ai făcut acordul bine:

când corpul, mlădierea /se pierde în văpaie... > când corpul, mlădierea / se pierd în grea văpaie...

Citit cu drag.

da Coza

[Sofia Sincă]

E un început mai bun. Părerea mea este să faci poezii mai scurte, de 4 - 5 strofe maxim și mai esențializate. Mai profunde... Lasă tenta religioasă deoparte! Ești tânără. Scrie despre iubire, despre viața în doi, despre frumuseți ale sufletului. Scrie-ți trăirile, simțirea, emoția. Cu ele. Și vei reuși. Ia în seamă ce spun poeții cu experiență, cum e Dragoș.

Îmi place strofa trei.

Am citit cu plăcere,

Sofy

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Ai câteva aritmii şi câteva măsuri mai scurte sau mai lungi, mă refer la măsura versului!

Îţi dau o sugestie:

- la v7: e atâta viață-n fluturi; aş reformula e-atâta viaţă-n fluturi;

- la v11: când corpul înmlădiat; aş reformula când corpul, 'mlădierea;

- la v13: E o plămadă a humei; aş reformula E în plămada humei;

- la v19: când doi rămân zidiți; aş reformula când doi rămân zidire; 

Mi-a plăcut ideea şi modul de a o pune în vers de 7 silabe. Cred că mai merge şlefuit textul şi din punct de vedere literar. Imaginile pot deveni mai profunde!

E doar o părere, nu o critică!