Între extreme

[Gorean Nadejda]

În starea mea se îmbracă zarea,
cu glas de lup îți cânt plecarea,
sunt când lumină, când păcat,
sunt cetină de suflet cald.

Te-am înecat în lumea mea
ca să nu-ți fie dor de soare,
căci dincolo de orizont
aveam o mare de răbdare.

Și ca o axă de înalt
îți tot purtam un dor în toate,
era un absolut de vis
ce nu părea se cheme moarte.

Și când revăd nemărginirea
căderii într-un labirint,
percep ce lungă-i piesa vieții
în care sufletele plâng.

Și te-ar ierta și drumul sorții
ce nu cunoaște alinare,
dar prea adânc e pasul
trădării viitoare.

Și iar se înclină timpul,
vrând să lipească fila,
dar buzele uitării
nu vor să-nghită vina.

Mă tot perind prin munte
de dragoste ce urlă
aș renega credința,
dar tu îmi calci pe urme.

Aș mai renaște o dată
ca să salvez pădurea
de brazi ce ți-o plantam
și steaua de pe culme
ce ne unea cândva...

[Sofia Sincă]

Atât de multe sărituri de ritm, încât până la final se duce starea de bine... ți se strepezește, ca atunci când mănânci lămâie. Nu mai știi nimic ce ai citit. Că oricum nu este nimic spectaculos, nu am simțit nici un pic de muzicalitate.

Am trecut pe aici,

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Draga noastră, hotărăște-te: ori cu rimă, ori fără rimă; ori cu ritm, ori fără ritm! E bun și ghiveciul, dacă e făcut cu noimă!

Începutul e bun, însă prea te întinzi la vorbă încât discursul devine superfluu... 

da Coza

[bolache alexandru]

O poezie cu rimă pe alocuri, fără ritm între extreme...