săraca pasăre vie
parcă sărută trunchiul ultima dată
și ca o pernă se desface
în măruntaie

între tine şi ea
rămâne o dâră de sânge
și osul străpuns
mângâie palma
care picură
mir

ultima clipă

zborul ratat
și saltul un pas
spre nimic
săraca pasăre moartă

S-a coborât haotic un amalgam de vise, 

Îmbracă fără jenă a inocenței haină, 

O amintire tristă sunt florile ucise, 

Păcatul își ascute privirile în taină. 

Umanul inventează iluzii trecătoare, 

Filozofia lumii începe să miroasă, 

Ca pasărea rănită ce-n agonie moare 

Ne prăbusim și cerul pe umeri ne apasă. 

Planeta sângerează cu palmele zdrobite 

Și căutarea noastră înfrântă-i la final, 

Virtuțile în…

așa de triști

ochii scormonesc locuri ascunse

mâinile desprinse 

pipăie din amintire

cenușa rămasă

astăzi

îți port pantofii și mersul tău

ascunde ceva nerostit



ca o toamnă târzie pe dealuri

străbat

cu pași de plumb

și parcă

e-o mlaștină drumul

iar umerii însângerați de povară

amintesc clipei

tălpile obosite



lustruiesc timpul cu batista iubirii

și ajung

unde nervoasă ploaia…

rostogolește anii
la vale
buturuga
împinsă de Ilie
în tinerețe
brăzdează
în noi

un ultim efort
evităm
o rană fatală

alții
în fața destinului 
sărută
pământul tăcuți
vântul smulge
din file

rămân coperta
crucea
câteva cuvinte
scrise
cu sânge
de badea Ilie

motanul
după mers
nu-l plac pisicile
nu crede în brânză
indiferent de meniu

şoarecii
medaliați
la roș de porumb
dirijează oglinda
care-l privește
de jos
supărată

si dispare
când hornul
surprinde umbra
lui
fumând o țigară
pe stâlp

cerșind
bunătate

deschid cutia
doamne
îngerii anunță spovedania morții
rafale de foc
lovesc în pântec
prin spărturi
Toma
îmi umple
buzunarele cu balast

mirosind a carne
briceagul
deschide-un izvor
însetat
îmi umplu paharul

dar vinul
tremură vocea
în spatele meu
îl plătești cu sânge?

nu
pe datorie

Fierbe țărâna în oase, 

piatra-i lipsită de sare, 

cuțitul lucește, 

lovește adânc 

și-i sânge 

în levit

și carnea-i tresare,

pe roba din roze 

ce proaspăt parfum... 

Altarul zidește 

altare 

din carne, și-i fum, 

jertfa se-neacă în scrum, 

iar vinul curge

încet în pahare, 

nisipul dorește 

Adam-ul adom.

Viața,

O pură-ntâmplare? 

Dar cine…

am uitat să aduc bunicilor acea fericire lăsată pe ulița satului

n-am realizat ce ușor mă purtau pașii

pe drum am pierdut o parte din mine

am vrut să mă-ntorc uitând de eșec

dar unii au săpat șanțuri înconjurate de garduri 

spini uriași

păduri tăiate

izvoare otrăvite

pe marginea drumului teiul ardea

încercam să mă salvez

am scăpat jurnalul mamei

în care aveam 

singura poză cu ea

singura poză cu el…

Mi se răcesc obrajii și lacrimile-ngheață, 

Pe neștiute gerul pietrifică simțiri, 

Asediat, edenul înfrângerea învață,

Adam-ul răscolește mormane de zidiri. 



Un muritor își spală păcatele în sânge, 

Dar neștiind, se-ntoarce - e liniște în post -

Cerșind în agonie, ispita îl constrânge, 

Plătește cu sudoare al existenței…

Impuritatea lumii simțirile îngroapă, 

Lingușitorul cere păcatele mărunte, 

Înzăpezit, cuvântul nu poate să-l înfrunte 

Și suferă-n tăcere când frigul îl înțeapă. 

Cu inimi otrăvite, au răstignit frumosul, 

Urâtul, vanitatea, pe munții de plăcere, 

În schimbul fericirii vor iadul să-l ofere, 

Miracole obscure, înlocuind Hristosul. 

Se clatină pământu', speranțele întruna 

Vibrează ca lumina ce arde-n…

lupte mari la mansardă 

pasărea zdrobită de-năltimi se lasă uitată-n cădere 

în fiecare clipă steaua 

lăsând urme cenușii 

se pierde ca mai apoi să renască 

lovind stâlpii de plumb 

ursuleții de pluș și noptiere prăfuite 

copilării ucise cu albastru în vârf de condei 

în care 

nori fumurii dau năvală 

furând vata de zahăr și cutiile de caramele 

inamicii solicită întăriri 

deschizând fereastra dincolo de…

Tânjind după iubiri nescrise,

Metalic, sună prin oraș, 

Un scârțâit de uși închise 

Și ziduri fără peisaj. 

Pe-alocuri, zgura se întinde,

Un joc demonic delirează, 

Privești bordura cum se vinde 

În ceața care avansează. 

Lipsită-i luna de mândrie 

Când prin canale-și duce traiul, 

Cenușa palmelor învie, 

Pe la balcoane, mucegaiul.

Bătrâna umbră, neclintită,

Se stinge-ncet, câte…

Mitică Horlaci & Adina Velcea

Lăcrimat, cuvântul explodează-n stele, 

universul minții zace prăfuit …

când nu inventez cuvinte 

iubesc iepureste 

pe-o bancă-n parc 

în văzul trecătorilor 

excit…

inventându-se pe sine 

părăsind casa olarului 

devenit patron 

în magazinul jucăriilor 

de pluș 

Dumnezeu 

învârte cheița 

unui omuleț pe care

neinspirat 

l-am proiectat 

cu patru picioare 

și-atunci 

câinele tău 

a lătrat la pământ 

fără să muște 

șomerul

Când a murit pasărea clonț

Am devenit un glonț, și dintr-o dată 

 M-am năpustit în mulțimea întinsă peste calea ferată, 

Dar am zărit o arătare ciudată …

Mă năpădesc de-afară gândirile absurde, 

Prin mine doar străinul pășește încruntat, 

Cu ochii în țărâna cuvintelor se-ascunde 

Când prin fereastra clipei se pierde ce-am visat.

Cuvântul înnegrește o logică fugară, 

Împovărat s-arate al drumului cavou, 

Mușcând cu disperare din lumea mea murdară 

Un vis, o frământare, un glas fără ecou. 

Nu-mi anulez sentința speranțelor spre…

într-un suflet pârlog 

zăresc printre buruieni …

Când viața ca o spadă s-a-nfipt în noi și doare,

Din vorbe aruncate, doar una a-nflorit, 

Culegem printre lacrimi emoții trecătoare, 

Iar versul meu să ardă pe unde ne-am iubit.

Cu iarna care curge pe foile veline, 

Cu gândul de ninsoare spre tine aplecat, 

Am revenit și gerul se-ntinde peste mine 

Și mușcă cu turbare trecutul blestemat.

Din amintiri uitate, cusute azi cu sânge, 

Voi strânge pe sub pleoape…

inundat de alb

scufundat într-o călimară fără culoare

respir cuvinte

de alb și  negru

de drac şi înger

dumnezeu m-acuză…