flori

[Mitică Horlaci]

am atâtea flori
mi-e trupul o câmpie
si inima raiul
unde fetele aleargă desculțe
îmbătate cu dragoste
brațele două cărări
te învață
atingerea mea
aici nu se plânge
e țara unde ciocolata
Înfloreste petale de zahar
si unde azurul
te învață cântecul păcii
Îndemnând buzele
la o îngemănare cu zâmbetul
tău

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Eu nu am înțeles rostul majusculei pe alocuri. Uneori nici măcar nu avem de a face cu o propoziție. 

[Mitică Horlaci]

Mulrumesc Maestre!

[Ion Lazăr da Coza]

Optimistă, dar subțirică.

da Coza

[Mitică Horlaci]

Vă multumesc, Sofia, Valeria. Mereu īnçântat de prezența voastră. Da, sunt căteva erori de tastare. O să le remediez diseara. Acum sunt de pe un telefon cu mult depăsit de timp si vreme :)

[Valeria Merca]

Flori și fete - o asociere numai bună pentru a da vigoare versului. Frumos, senin și viu colorat acest text liric.

Am citit cu mare drag,

(Lipsesc diacriticele de la ș, iar scrierea cu majusculă în cele două cazuri se cuvine s-o schimbăm). :)

[Sofia Sincă]

În sfârșit, o poezie colorată în roz spre roșu. Semn că poetul s-a mai înveselit. Vine primăvara? O armonie dintre pasiune și rațiune, iubire și pace.

De ce, în cele două versuri se scrie la începutul lor cu majusculă? Cred că e omisiune.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi