am atâtea flori
mi-e trupul o câmpie
si inima raiul
unde fetele aleargă desculțe
îmbătate cu dragoste
brațele două cărări
te învață
atingerea mea
aici nu se plânge
e țara unde ciocolata
Înfloreste petale de zahar
si unde azurul
te învață cântecul păcii
Îndemnând buzele
la o îngemănare cu zâmbetul
tău
Adaugă un comentariu
Eu nu am înțeles rostul majusculei pe alocuri. Uneori nici măcar nu avem de a face cu o propoziție.
Optimistă, dar subțirică.
da Coza
Flori și fete - o asociere numai bună pentru a da vigoare versului. Frumos, senin și viu colorat acest text liric.
Am citit cu mare drag,
(Lipsesc diacriticele de la ș, iar scrierea cu majusculă în cele două cazuri se cuvine s-o schimbăm). :)
În sfârșit, o poezie colorată în roz spre roșu. Semn că poetul s-a mai înveselit. Vine primăvara? O armonie dintre pasiune și rațiune, iubire și pace.
De ce, în cele două versuri se scrie la începutul lor cu majusculă? Cred că e omisiune.
Am citit cu deosebită plăcere,
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE