dă-mi o prispă

 să-ți număr toate florile

 din păcate nu știu prea multe cifre

 infinitul e mult

 iar zilele mele atât de puține

 și ce dacă

 eu tot vreau să-ți număr toate florile

 dă-mi o prispă

 mansarda mea deja mă plictisește

 poate pentru că

 nu-mi numără nimeni florile

 sunt toți ocupați

 cu zilele mele 

când vorbesc despre lumină

 nu mă uit la fereastră să văd dacă e ziuă

 privesc în adâncul meu

 văd cum strălucești și vorbesc liniștit

 despre tine

 mai sunt atâtea de spus încât

 tot întunericul ăla care-mi dădea târcoale

 s-a dus învârtit

 (acolo unde este lumină nu se poate strecura întunericul

 unde este întuneric orice scânteie își poate face loc)

 mi-ar plăcea să stăm așa

 goi de lume dar plini de noi

 în pieile noastre goale

 nonșalanți ca doi amanți

 vinovați de plăceri vinovate

 la capătul patului între tâmplele lui

 precum două gânduri două vise

 două cuvinte repetate până la de tot

 îți mai spun să facem poezie 

 cu versurile pline de noi 

 dezbrăcați de lumea asta seacă

 ne seacă

 ne suge și ne linge cuvintele

 până la…

într-o zi te-am văzut

 erai așa frumoasă

 te-am zidit din cuvinte

 în templul inimii 

 mi-ai rămas poezie

 uneori te mai strig

 te mai chem

 și mai vii...

 mi te-arăți 

 când în chip de floare

 când în chip de pasăre

 dar de cele mai multe ori

 mi te-arăți înger

 și te văd

 așa frumoasă te văd

 cu aripile tale albe

 coborând din…

în noaptea asta

 niciun vis nu tremură de neîmplinire

 stelele se topesc în ochii tăi

 cu licăriri de ceară

 luna pare un biscuite oreo

 o poftă nebună mă-ndeamnă s-o ling

 pe toată circumferința ei

 până i se ia lumina 

 pe limba mea plină

 cuvintele nu se mai tem de întuneric

 ci doar de nerostirea lor 

iubito hai să împărțim noaptea asta la doi

 fără plusuri și minusuri 

 doar inimile noastre bătând una pentru cealaltă până când

 vor face schimb de locuri

 un timp vor locui împreună pe aceeași stradă

 la același număr sub același acoperiș

 și văzând mos nicolae cât de mult se iubesc inimile noastre

 le-a lipit cu super glue

 respirațiile ni le-a prins pe toate cu un ac de siguranță

 să nu se piardă de…

mă mustră inspirația de ceva timp

 acuza o durere înfundată

 între aortă și ventriculul stâng

 inima mea suferă grav de poezie

 în ultima fază mănânc litere cu pumnul

 mi le-a prescris un critic bun

 dimineața pe stomacul gol

 la amiază imediat după prânz

 și seara întotdeauna înainte de culcare

 fac dragoste cu toate cuvintele

 întoarse pe față

 poate-poate așa se mai naște un vers

 se mai împlinește o…