TRANSFUZIA…

Acel paradis fără de margini



Dă-mi mâna, dragul meu,

dă-mi mâna

să păşim spre noua dimensiune,…

ne e limba ca o cobiliţă arcuită peste sufletele ce aşteaptă

reîntoarcerea poeţilor dispăruţi

cu ceara lipită pe unghia dreaptă a vremii

cad pădurile de brazi şi vântul poartă vreascurile

până la spirala întunecată

ne e limba Dunăre ce curge peste ogoarele pedepsite

de plânsul în scutece de cânepă crescută în galaxia vecină

unde s-au ascuns bătrânii de teama necuvintelor

şi pasc turmele albastrelor…

mi-e pace de tine, iubitule,

nu-i aşa că străzile-s pustii

în povestea acestei ierni?

o simfonie străină se tot plimbă…

E cald, e frig, e iarnă printre stele

Când vântul se rotește-n cercuri mici,

De-o vreme-s obosit și mult prea grele

Sunt umbrele ce-n palmă le ridici.



Prin nori un vultur se strecoară

Asemeni unui hoț pierdut în amintiri,

Și peste tot prăpăstii ne-nconjoară

Lăsându-ne, iubito, ostatici în iubiri.



Atât de singuri trecem prin ninsoare

Când pentru doi în viață nu e loc,

De parcă-am naufragiat pe lângă mare

Și-am ars…

PASĂREA MIT

invoc

dreptul la tăcere

convoaie oculte îmi parcurg

mesianic

toate umbrele anotimpurilor

încerc

o ultimă răscumpărare

târzie…

Smulgând nervii,

mistuit de durere

cu capul rezemat

în mână, glasul

i se strangulase

în gâtlej

într-un instinct…

de conservare.

Dimineaţa luminoasă şi veselă

se furişase uşurel

printre obloanele tăcute

într-o strălucire suavă şi dulce

privind cu deznădejde frenetică

imaginea netulburată a liniştii

ca o eternitate -

o viaţă fără margini

şi strigăt de umilinţă

în momentele de judecată rece

în limanul păcii.

am întrebat vecinii

de câte ori îşi plimbă sufletele

cum le trec prin inelul de foc

şi tăcerea lor mă înebuneşte

din cenuşa  urât mirositoare s-a născut

teama de a nu muri otrăvită

cu propria nefericire

în carnea strămoşilor cresc grânele

gurile noastre nu se mai satură hulind

prietenii vorbesc despre talismane

aducătoare de noroc

şi ţara mea cade ca tencuiala de pe…

Gura meduzei mușcă din sarea valului

Cum mușcă din sare

Oile muntelui

Același munte de sare pe care sălășluim noi

Noi nenăscuții, nenumiții, nechemații

Încearcă sporturi extreme pe creasta valului

Vezi?

Asta e lumea, îmi spui, asta e

Și îmi înșirui clișeele cu care ne-am făcut mari

Lumea-vis

Lumea-scenă

Numai de lumea-lume nu îmi spui nimic

Sau poate îmi dai de înțeles și nu pricep

Lumea mea, lumea ta…

Niciodată lumea…

iubito



 

faci palma căuș ca-n spicul de grâu,

beau apă din mâna-ți cum beau dintr-un râu,

privesc la părul tău galben și lin,

cum curge ca râul de-argint și rubin.

îți mângâi cu mâna obrazul tău pal,

 coapsele tale sunt țărmul opal,

ochii adânci, ferestre de vis,…

Cu o îngăduinţă nemărginită

când viermii

se zvârcolesc mai tare

într-un tumult de neînţelegere

şi de suferinţă nespusă

ca într-un tablou

straniu şi înspăimântător

provocaţi de zvâcnirile

violente ale inimii,

să storci săruturi şi lacrimi

în liniştea nesfârşită

a pleoapelor… închise.

Absorbit de gânduri,

cu mintea zdruncinată,

cu lacrimile adunate-n gene,

îşi plimba privirea rătăcită

printre umbrele nedesluşite

pline de tristeţe şi tăcere,

plutind ascunse.

Era stăpânit de… teamă.

Venea în valuri fluxul
peste mine
bizar lovindu-se de vârfuri
și de colțuri,
nu afundându-se
ci doar curgând în profunzime,
materii prime
modelându-se în zvelte sunete
ce-mi miroseau prietenos,
a universuri proxime,
învăluindu-mă cu gusturi
și arome fine,
atât de calde și senine
atunci când din zăpezi
mă-ntorc acas la mine.
Și ninge
parcă peste-ntreaga lume,
prin aburul atât de fin
al miezului de pâine.

e ca oricare zi

structurată după modelul suferinţelor clasice

prinse în micile năvoade

când pescarii afişează intenţiile de a se îmbăta

lângă dig

e o zi cu anunţuri stupide

care pot instala panica

femeile îşi vor trimite pruncii să doarmă

în peştera din galaxia vecină

unde gerul muşcă sălbatic carnea timpului

ca o fiară ce a evadat cu un scop anume

e ziua în care pot vorbi prin toate gurile de…

deși încă tresari

suntem condamnați la neatingere



locuim împreună complet vidați în carnea unui cuc

iar eu îți explic cum se ridică fumul prin pleoape

și se colorează oamenii



puțină căldură strig

când arunc câte o pietricică rotunjită de gura mea

apoi îți simt strânsoarea

doar cât miezul se pârguie



ca să te iubesc

mâna își continuă peripluu prin nopți polare



ești un vecin de treabă

caut să îmi spun

ca să…

Eu sunt tăcerea gândurilor tale,

Știu tot ce simți în nopțile târzii

Când cerul pe fereastră se prăvale,

Cu tot ce e frumos prin galaxii.



Știu când tu vrei să mă-ntalnesti

De parcă-ar fi atunci întâia dată,

Când dincolo de gânduri mă trăiești

Așa, cum n-ai făcut-o niciodată.



De multe ori sunt chin, apoi plăcere

Mă pierd în lacrimile tale străvezii,

Un fulger rătăcit prin alte emisfere

Când norii trec spre zările…

Morile de vânt

încremenesc invers

pentru că nu mai respirăm.

Doar înghițim lumina

scuipând fulgere

tunate tăcut

pe la crepuscul.

Poate că

dacă am închide ochii

mai des și mai strâns

ar muri nopțile

spre dimineață.

06 09 2012

ȘTEFAN OANĂ

forma de măr pârguit

roșu sprințar, viermuit

galben când e întuneric

pe partea de asfințit.

coapsele dulci încrucișate

sub rotund, plinul de sân

picioarele toate, înșurubate

în grămada caldă de fân.

forma de inimă-n mers

dintre-ale tale albe cărări

mijlocul, dulcele tors

de cântate eterne…

se făcea
că era noapte
magii
urechea prin care pământul
ascultă bătăile de inimă
ale universului
smereau pe sub stele

se făcea
că îşi trimitea
mieii
lumină din lumină

se făcea că cerul
îşi descoperise capul
plecat
cu mâinile împreunate
se închina
pruncului