am zborul mai sacadat decât un râs în hohote

smulge-mi din carne aripile

să tac

ajută-mă să donez sinceritate oamenilor cu ochi în palme

atinge-mă să vezi adevărul

în fiecare pulsaţie din jurul inimii

credeai că sufletul sălăşluieşte în carne

e doar un sarcofag de lumină

în care îmbălsămat de secunde

te pietrifici perfect

învaţă-mă să păstrez  în mine cerul

intim ca o renaştere

să-mi  respir…

prea puțini îngeri în viață 

unde să-i caut dacă nu în cerul palmelor tale? 



decupează-mi sufletul cu îmbrățișări tandre 

desprinde-mă de trup 

cu grija unui chirurg 

ce-și scoate mănușile 

după operație 

plimbă-mă pe cărările neumblate 

ale toamnei târzii 



între noi se aprind neoane de salon 

afumate de…

vrând nevrând

zilele devin şine de cale ferată

pe care se târăsc viermi de mătase

proaspăt decupaţi din palmele tale

îmbrăţişează prin gări pustii

suflete prea strâmte să încapă în trupuri de metal

şi mor odată cu atingerea

cafeaua băută pe jumate

îmi aminteşte de nopţile cu insomnii acute

în care liniştea îmi înţepa inima

ca-ntr-un ritual voodoo

nu murea nimeni

doar bătăile se opreau…

oamenii îşi cioplesc chipul în stele

în stânci

în sufletul dumnezeilor ascunşi

fiecare se-nchină la idolii lui

oglinzi suspendate-n eter

reflectă frumuseţea căderii în păcat

comete gemene se-ngroapă de vii în cratere diferite

acelaşi cimitir universal

suntem plimbaţi în lesă

de spiritele morţilor

daţi dispăruţi din vieţile noastre

în trecut

în viitor

nicicând în…

iubesc oraşul dintre buzele tale

construit din cuvinte încrucişate cu săruturi

joc şotron pe străzile lui

iubirea ta e o eclipsă de soare la răsărit

o noapte prelungită în zaţul norilor

în patul meu te aşezi

ca un hoţ fără trup

mă înfăşori în tentacule

ca-ntr-un fular călduros

în cea mai viscolită zi din calendar

mă faci să te iubesc pentru a mia oară

când devii prea invizibilă să te pot uita

iubesc oraşul acesta

muşc…

spargi parola minţii

te instalezi ca un virus de care nu pot scăpa

oricât îmi scanez trupul cu alte femei

înfloreşti în braţele mele ca un mucigai nobil

frumoasă şi destul de vie să-mi fii

când te-am întâlnit

îţi spălai sânii de gura pruncilor nenăscuţi

în atelierul de tortură

păsări negre îţi sculptau forma în aluatul nedospit al cărnii

şi-acum mă întreb

"câţi megapixeli avea iubirea

în prima fotografie?"…

şoareci 

peste tot şoareci 

rod unghiile basoreliefului din perete 

litere din necrolog 

nume după nume dispar 

zidurile respiră prin oameni 

polen din florile răului 

când facem dragoste cu muzele 

stamine ale diavolului ne cresc în trupuri 

tumori de smoală

ne tratăm uneori în casa timpului 

terapie prin nemişcare 

amorţiţi dar readuşi la viaţă 

ne minţim din nou

după ani de existenţă în trupuri străine 

sufletele se…

îţi aminteşti fluturii negrii

care poposeau pe umărul zăpezii

în doliu după zborul reginei ?

se topesc pe culme

absorbiţi de magnetul norilor

depărtarea cu iz de putregai

îmi dă fiori

timpul captiv în ceas de lemn

se zbate ca ochiul de mort al eclipsei totale de cer

apus de oameni

de îngeri

de tot

apocalipsa iubirii într-un decor mut

şindrila caselor se acoperă de zgura tăcerii

la porţi se opreşte un străin

cu…

alpha către delta 

solicit ajutor 

în fiecare vis al meu 

dacă citeşti asta sunt deja mort

capul mi-a căzut în palmele sinucise de neatingeri

părul a crescut prin retinele opace 

aidoma unor gene rimelate strident

pleoapele îngreunate de fardul nopţii

se zbat pe rând

semn rău de nerevenire la viaţă

virusul singurătăţii suferă mutaţii dincolo

spasmele musculare se înteţesc

aripile cad degerate de zborul spre nicăieri

plutaşului 

îi arăt degetul mijlociu printre gratiile dubei cu îngeri

vodka…

clepsidra s-a spart 

mă acoperă cu nisip 

din picioare 

păşitul rămâne vizitatorilor 

cu paltoane lungi care nu acoperă suficient 

descompunerea

paznic singurătăţii 

cuprind mirarea cu braţe lungi 

ca o vioară ce prinde rădăcini în oameni 

sunetul vântului printre crengi 

mă adoarme 

vântul care spulberă lumina 

şi o îndeasă în gura morţilor 

ca un burete în chiuveta murdară

visez copaci cum cresc din carne 

frunzele…

am legănat moartea în braţe 

până mi-a degerat sufletul 

şi acum îmi înţeapă carnea 

ca un iceberg

sunt un titanic 

fără pasageri la bord 

sau mai degrabă o corabie fantomă 

pe mări străine

călătoresc 

fără busolă, fără hărţi 

fără scop

sunt singurul meu pasager 

atunci când lovit de gheţuri eşuez 

şi nicio barcă de salvare nu se vede la orizont

ca un pisoi nou născut 

dau de două ori din mâini 

şi mă cufund în…

când vreau să citesc poezii

te deschid ca pe o carte

picior după picior

învăţ alfabetul braille

ating suav

locul unde începe orice poveste

amorul meu coboară peste tine

precum noaptea din candelabre îngheţate de stele

te acopăr cu plăceri interzise

te încing

dincolo de trup

sufletul scurmă în pereţii de carne

caută evadarea



te exorcizez citindu-te în braille iubito

sufletul tău îmi aparţine

până dincolo de trup

zâmbeşti…

e plin de greieri în jur 

mari cât turnul eiffel 

scris cu literă mică 

orice turn devine banal

 …

oraş cu iz de ziar aprins

în tine a nins

cu cenuşa poeţilor dispăruţi

nepublicaţi nevruţi

boboci de toamnă târzie

sub ferestre învie

o mie

căţeii pământului latră la porţi închise

ruginite de vise

plouă în oraşul de cenuşă

în hol doar o tristă mătuşă

la ceai ...

pe stradă un singur tramvai

dar vai

s-a ascuns într-o scară

iubirea de-o vară

şi nu e nimeni s-o ceară afară

la joacă

căzu promoroacă

în gene la…

ca-n palmă te văd

strâng pumnii

să-ţi storc zeama de lămâie a amintirilor

eşti cui ruginit în linia vieţii

m-ai răstignit de orizont

şi acum apun într-o mare străină

eşuez pe un ţărm

bântuit de fantomele trecutului

respir chipul tatuat în aer

parfumul tău

o toxină ce-mi invadează plămânii

tremur sub resturi de epavă

pradă adâncului

hrănesc piranha

cu trupul descompus de regrete

mă ruinez

ca un cavou…

miroase a singurătate 

tot mai mult 

a cetină ce cade 

trupul tău e ciorna pe care îmi scriu poemele 
trupul tău iubito 
o poezie citită de mine până la ultima literă

dezbrăcaţi de secrete 
ne trezim pictaţi 
pe cearşafuri impregnate cu dragoste

în noi 
arde ceva 
ca un suflet

un ecou 
o bătaie de inimă 
dărâmă pereţii universului 
şi dacă plouă 
în trupul tău 
mă ascund să ard 
ca un suflet al sufletului

în duel cu timpul

glonţul secundei îmi perforează branhiile de ceaţă

înot în oxigenul trecutului 

îmi depun în formol iubirea

inima disecată de tristeţe

bate în pereţii pieptului

ca un ciocan într-un gong tibetan

sunete prelungi

ţipete de pescăruşi

se nasc sub zarea oarbă

anesteziat de alcool

operat de amintiri

strâng în pumni nisipul clipei

şi ascult muzica valurilor

durerea e o clepsidră

se goleşte

se umple…

legaţi în serie pâlpâim 

ca beculeţele de crăciun 

pe planeta cu ciuperci atomice