la început am fost eu

 și-n tot întunericul ăla  

 nu știam cine sunt

 

 călcam ba pe apă

 când pe pământ eram

 abur

 

 apoi ai apărut tu

 și s-a făcut lumină peste tot

 

 abia atunci m-am recunoscut…

facem dragoste în versuri

de parcă nu ne-ar mai ajunge viața

iar zilele putrezesc în sac de vii



într-o zi o să învățam să murim pe litere

să tăcem așa cum tac cuvintele

atunci când nu le spunem de teamă

lene sau mai știu eu din ce altă rațiune



uite de-aia îmi place mie să fiu irațional

și să mă las dus de val

să mă sparg de stânci

și să mă preling pe ele

ca o broboană de transpirație



s-alunec printre…

dependent de tine

ca un drogat

te-aș trage pe nas

adulmecând mirosul cărnii tale

(sau) direct în vena erectă

să te văd ca prin vis

cum pășești dezbrăcată de inhibiții

spre mine

cu nonșalanță sa calci

în picioarele tale frumoase

principii ieftine

spărgând orice barieră morală





oooo dulce amețeală

și pământul se-nvârte

ori sunt eu

un titirez în mâinile tale

făcătoare de bine

când îmi…

de câte ori ai trecut prin fața mea fericire

 ca mărfarul prin gară și n-am avut niciodată curajul

 să mă arunc sub roțile tale 

 întotdeauna mi-au luat-o alții înainte

 mai deștepți  decât mine cu o mână întinsă

 gata să apuce tot

 mie mi-au lăsat de…

gânduri

 herghelie de cai sălbatici

 alergând prin delta minții mele

 cu viața în nări aburind

 un sfârșit la care sunt condamnați

 fără judecată și potcoviți

 animalic cu moarte

 de ce-mi ucideți gândurile

 sunt ultimele exemplare sălbatice

 născute în lumea asta a…

 

 

 nici nu știe ea

 cât am mers pe jos

 și că mi s-au pus cârcei

 cu gândul la spițele ei

 și coarnele da

 

 de câte ori o puneam capră

 gemea nebuna ca o mobra în călduri

 cu cauciucurile umflate

 …

şi...

ce-o să faci?
o să-mi iei pulsul
şi-o să centrezi ora exactă
după bătăile inimii mele
la uşa inimii tale
de partea cealaltă
cineva răspunde de fiecare dată
(clasic)
nu e nimeni acasă
îţi las un zâmbet sub preş
şi plec

acum că ai cheia
caută-mă tu
paradoxal sau nu
eu nu mai am uşă demult
mi-au rupt-o din ţâţâni
şi fiecare dintre voi
intră şi iese când vrea
inima voastră
încuiată

după fiecare tu

mă transform de fiecare dată

într-un câine răpciugos

să-mi ling rănile

cu limba uscată după tine

schelălăind printre blocuri armate de beton

niște pietre vii

cărora le mai ascult din când în când

respirația

de parcă între pereții lor

bate…

dacă printre voi

se află o singură femeie

una singură

cu inima descheiată

până la ultimul nasture de prea cald

să vină la mine

să-i iau temperatura cu mâna

și…

 

 într-o zi te-am pus capră

 și-am tăiat lemne toată noaptea

 dimineața râdeai că te dor genunchii

 și pielea de pe coate

 pe mine

 pe mine mă dureau  toate femeile la un loc

 cu genunchii și pielea lor de pe coate

 și toate lemnele rămase…

o să-mi înmoi degetele în carnea ta moale

și niciun os din oasele tale nu se va pune de-a curmezișul

să-mi răstoarne carul cu fantezii în drum

NU n-am să mă împiedic tocmai acum

când tot ce zboară se mănâncă pe timp de criză

foamea-i mare răbdările s-au ars și uite așa îmi vine

să-mi înmoi degetele în carnea ta moale apoi

să-mi tai…