"piesa asta este hit" (... şi poezia încă respiră)

[George Gîtlan]

şi...

ce-o să faci?
o să-mi iei pulsul
şi-o să centrezi ora exactă
după bătăile inimii mele
la uşa inimii tale
de partea cealaltă
cineva răspunde de fiecare dată
(clasic)
nu e nimeni acasă
îţi las un zâmbet sub preş
şi plec

acum că ai cheia
caută-mă tu
paradoxal sau nu
eu nu mai am uşă demult
mi-au rupt-o din ţâţâni
şi fiecare dintre voi
intră şi iese când vrea
inima voastră
încuiată

[George Gîtlan]

multumesc Maria!!!

[Belean Maria Ileana]

foarte bine ai incheiat poezia...te felicit George...

[George Gîtlan]

multumesc Vasile Ionac!!!

[George Gîtlan]

multumesc Sofy!!! :)

[Sofia Sincă]

Biata inimă, George... o compătimesc! Vezi tu cum faci, să o mai protejezi...

Poemul mi-a plăcut la nebunie, Sofy!

[George Gîtlan]

multumesc Violeta!!! R) pai... sa vedem, (zise orbu)...  ori ma bat in grup si mi-o iau astfel de la toate deodata, ori ne bucuram la gramada de gramada si o iau de la toate deodata! :)) glumesc!!!

[George Gîtlan]

sunt total de acord cu ceea ce spui Vasilisia! subscriu celor spuse de tine, asa este! o spun si eu destul de des acolo unde este cazul. sigur, poezia este frumoasa in toate genurile ei... atunci cand e poezie. :)

[Vasilisia Lazăr]

Da, şi eu ţin foarte mult la respectarea prozodiei la versul clasic. Consider, însă, că poezia în vers alb ori vers liber îţi oferă o plajă mult mai largă de exprimare, cea în vers clasic te îngrădeşte oarecum. 

[George Gîtlan]

versul clasic mi-a placut in scoala, apoi am descoperit ca poezia se scrie si altfel decat in vers clasic. apreciez insa si poezia scrisa in dulcele stil clasic atunci cand se respecta intocmai canoanele prozodice... si cam atat! :)

[Vasilisia Lazăr]

Mi-am dat seama. :))

Poezia ta m-a dus cu gândul direct acolo. Şi eu ştiam de Goga doar ce am studiat în şcoală şi puţin peste, dar, într-o zi, sunt mulţi ani de atunci, i-am descoperit volumul „Din umbra zidurilor – Coarde vechi”, 1913. Are nişte poezii nemaipomenite, iar cea de mai jos e una din ele.