ticăie a ceață caroseria inimii

 

cefalopode uriașe

orașele prind în ventuze oameni cu pielea înverzită de vise

cotropiți de miopii candide

sunt hrana ratării culoarelor de humă

portalurile n-au zebre și borne în spectru vizibil



sacrul își are legea veșniciei în pupă efemerida mestecă leneș nemuririle

una câte una la un ceai de stamine cu eul



în laguna…

piesele albe ale iluziei

iau conturul râsului tău alb palmele împădurite miros

a tei înfloriți cât de greu te scutur din pelerină

(bagheta magică am uitat-o într-o altă viață pe colțul mesei prăfuit)

desprind de buze cuvintele aride

deși le-am spus să fie atente mereu li se destramă efemerul

pe la coate dacă întârzii în gloată inevitabil

te va strivi sau vei uita…

*poveste de groază*

miezul nopții deșiră ca o rutină împotriva mea

povești de groază

despre amorțirea lumii nu se vorbește

e greu de articulat silaba astringentă de adevăr

călătoria în jurul lumii

cât se cuprinde ce-ți refuză deocamdată semnătura

devine un spectacol de varieteu pentru copii oligofreni

blândețea a ieșit de mult din topul atingerilor…

inima și-a aflat cerul în ochii tăi

dincolo de linia de centură a ființării 

prea mult întârzii în buticul de visuri

îmi spui angoasat

la ”banca de iluzii” dividendele au scăzut îngrijorător

câștigul nu mai depășește stratosfera…

licurici spațiali

*profețind pustiului din stamina*

înainte de ora verii perfecte

refuz staționarea pe țărmuri de ceață

nu-mi oferiți la masa vieții un loc în picioare

n-am să-mi dau coate ”la împinge-tava”

cu toți dezmoșteniții

loviți de alzheimer



într-un război al fantomelor din…

fântâna din geană

agățat de parapanta ursitei

Lui Ion Lazăr da Coza

în car alegoric inima mea

STRĂLUCIREA FIE-VĂ AMPRENTA VIEȚII

Să vă fie casa plină

doruri vise și mistere să vă-mpartă pita vieții

pudrată cu drag de stele

curcubeie împănate deie-vă la toți aripe

sori pe umeri mantie de bucurie

pe gâtlejuri curgă zborul aromat cu veșnicire

limba o ambrozie să fie

brațe pline de…

salubrizari fragile

 când noaptea mă părăsește de moarte bună

aștept întotdeauna gunoierii

să-i strângă tăcuți rămășițele de sub covorul de gânduri



un licurici menestrel cântă pe corzi de lună

cum se trag în suveică ițele sorții

peste mâna țesătorului ochiul candorii știe…

peste țărm de mine

prea multe frunze uscate sunaseră

a vreme pustie

și-mi trimiteau simfoniile în iadul notelor trase pe roată

diapazonul a dat incorect tonul anume

coarda trăirii mi-a fost strânsă în șuruburi de rug transcendent

alergam printre oameni…

fântâna amintirilor

înainte de naștere cu o zi

am rătăcit asul mestecând treflele zorilor sau erau venele tale

nu-și luaseră încă tainul de jaruri și erau puțin

morocănoase

parțial debusolate că-n bobul de rouă

nu mă găsesc decât în uterul întunericului

deși simțeau…

cu pensula muiată sulfuric

în judecăți nedrepte

cum să-i pictezi pupilei catrință de văzduhuri

lui icar penele din vise cum să-i străpungă dorul

și cerul cui

să picure în palmă un soare nărăvaș

să-i dea obol de raze să bea

și să îmbrace zilnic

în borangicul iei cum să brodez cu zboruri

sandaua vestitorului poznaș

de-o leg de…

 *ulița copilăriei arsă de nove*

nu știu dacă tălpile  tatei erau murdare de iubire

când m-aruncau în prăpăstii

și-mi sfărmau sistematic pioleții celor o mie și una de nopți

ars de însingurare

farmecul se cojea de pe clopotnița visului

sub ghețuri râdeam brumat de grimasa batjocurii…

 *microunde cosmice*

nu te naști și nu pieri când secunda își surpă zidul

din care n-a tremurat

nici un cer violat profund

de albastru  

un seism nu lasă pudra-nălțării în azurul

fără octave rugoase

și mai cu seamă

nici un flutur nu-și face…

 cusătură în urma unui ac de cer

e sigur

veșnicia nu mi se poate dărui 

mă-mbracă precum ploaia de aer etanș

pe la cusăturile genunii

cu mult înainte de-a se privi în oglindă și a râde

rotund

cuvântul se ia în posesie chiar dacă

totul e nenăscut

și facerea abia dospește coca pe tipsia…