În cupă doar veșnicia rămâne la fund

[chindea maria elena]

înainte de ora verii perfecte

 

 

refuz staționarea pe țărmuri de ceață
nu-mi oferiți la masa vieții un loc în picioare
n-am să-mi dau coate ”la împinge-tava”
cu toți dezmoșteniții
loviți de alzheimer

într-un război al fantomelor din pupilă
vremuirea surpă în vină
pe oedip
dublele se trag fără asigurare
cartea se joacă
pe deasupra capului tău

ochii din cingătoarea destinului te privesc doar dinafară

fără greutate fac alianță cu noaptea
capitonez
cu urma pașilor de argint
marsupiul clipei
să-mi păstrez curate voluptățile
și tumultul sângelui

ieși din altare
securea se-atinge cu gâtul
să ai acces la treimea izvoarelor

zadarnic îi îmbraci vieții tunica sub masca pitiei
și-aștepți să te-ngroape lumina

apele oglinzii salvează din sorburi
iluzia

nu am trup
nu am membre de când mi-am smuls ventuzele
cu puterea visului în altar
aprind umbrele
când îmi iau cina cu nove și eliberez cicadele
din seve

numai setea n-o pot înrăma oricât mi s-ar lipi lutul
de gânduri

coșul călăului se umple

[Nikol MerBreM]

Mi-a plăcut mult titlul! Deşi metaforic, uneori ne bem şi veșnicia! Plenar!

[Ion Lazăr da Coza]

Reverență, Gerra!

da Coza

[Valeria Merca]

''numai setea n-o pot înrăma oricât mi s-ar lipi lutul

de gânduri ''- 

Aceeaşi admiraţie, Gerra!

[Sofia Sincă]

Revoltă împotriva destinului. Teama degradării trăirilor face ca eul lirică să se izoleze.

Lirism, sinceritate, meditație și filosofie. Toate înglobate în acest poem, fastuos.

Esență în poezie, talent cu carul...

Sofy