Nu poţi merge împotriva curentului

Aşa îmi spui mereu

Şi chiar încep să te cred

O piatră nu poate înainta

Nici purtată

Mereu va rămâne în urma purtătorului…

Mereu va fi o ţestoasă învingătoare

În întrecerea cu iepurele

Chiar dacă el e din basmul

Cu Alice…

Azi camera rămâne goală…

Fluviul risipeşte ape

Prin bălăriile arse de gerul iernii

Nu e timpul poeziei

Iubito

Nici timpul nu mai e

Doar blestemata aia de…

Ştii?

mi-ar plăcea să îţi fac fluviul colan

în jurul gâtului

dunărea aia albastră care nu e niciodată aşa

albastră…

dar ştiu că vei strâmba din nas şi vei spune

lăsaţi, poete !

figurile de stil nu ţin de foame…

de parcă ai fi mâncat vreodată

figuri de stil…

nu iţi voi spune despre colan

dar

să ştii că inventarul pescăruşilor mei

tot îl voi face !

aşa !

ca să stiu câţi voi înhăma la poezie

şi câţi îţi voi…

Unde oare se închid cuvintele

Când am nevoie

De ele

În zadar le strig prin ungherele cubului

Doar umbra lor persistă

Pe buzele mele

Umbra lor

Pată unsuroasă neştearsă

După festinul de acum

O mie şi ceva de veşnicii

Melcul nu-şi mai închide spirala

In cochilie

A lepădat-o

Devenind un limax homeless

Geaba îl întreb de cuvintele mele

Nu mi-ar răspunde

Poate doar mi-ar pecetlui buzele

Cu o dâră de…

Îmi porţi dragostea în spate

Ca pe o geantă încărcată

Cu zeci de conserve

Din cele luate dintr-o cămară

A bunicilor

Trecuţi dincolo

De multă vreme…

Conserve cu grija faţă de mine

Cu nerăbdarea întâlnirilor

Cu speranţa că

Ziua de mâine va veni mai repede

Şi ne vom revedea

Oare nu cumva greutatea lor

Te împovărează ?

Dacă le vei arunca

Una câte una

Să poti continua mersul

Mai uşor …

Ştiu…îmi vei…

Cu ce să încep

Dacă

Ar fi să o iau de la capăt

Aceeaşi întrebare pe care sisif şi-ar pune-o

Dacă ar dori să împingă bolovanul

La vale

Mă auzi ?

Bat în poartă

Nu-mi răspunde nimeni

Doar câinii sloboziţi din lanţ

Îşi fac de lucru cu mine

Le povestesc lor

Ce aş face

Dacă ar fi să…

Mă auzi şi tu

Ştiu că mă auzi

Doar pietrele sunt cele mai sensibile

Partenere de conversaţie

Pe care le ştiu

Te ascultă…

- cine eşti?

(Voce, interogaţie,întuneric,somn…)

- cine esti, răspunde!

Nu …

Nu ştiu!

Nu mai ştiu…

-cine eşti?

-Nu ştiu

Demult nu mai ştiu

Din demultul demultului meu

Sau al tău

Nu ştiu.

-cine eşti ?

(Voce, interogaţie, întuneric, somn, coşmar…)

-nu…

Nu ştiu

Nu am ştiut niciodată cine sunt

Nu mi-am ştiut numele

Nu mi-am zărit chipul…

Ce contează numele pietrei?

Ce contează cum arată…

Cât de departe îmi pare acum

Fluviul !

Undeva dincolo de linia orizontului

Ascuns în spatele zâmbetului tău

Care e la fel de îndepărtat

Iubito…

Ceva de genul :adierea frunzei pusă la presat

După primul sărut

Cât de departe poţi fi

Tu, dorito,

Pierduto…

Spaţiul te strânge şi ieşi din el

Lepădându-l

mă lepezi împreună cu el

departe de fluviul

pe care îl duci dincolo de orizont

cu tine.

La naiba cu penele…

Nu îţi întoarce privirea când pleci
E nevoie de doi pe drumul ăsta
Unul în faţă
Si unul după
care să facă din mână…
alter tu-ul ce rămâne mereu în locul celui ce pleacă

sau dacă nu rezişti
şi vrei să vezi cum se sparg pietrele
sub pleoapele rămasului
atunci
intră în inima lui pe furiş odată cu
ghimpele lăsat de rămas bun

nu îţi întoarce privirea când pleci
el
se va transforma
în lacrimă roşie

Trimite-mi din lumina ta
Aşa îţi spun
atunci când vreau să fim
pete în întuneric
te poezesc pre limba luminii
trimise de tine
sunt lumină acum
eşti mulţumită ?
cuvintele mele ard
buzele mele ard odată cu ele
e cald
acolo
între buze şi cuvinte
e locul opus hiperboreei
sahara se transformă in groenlande
cuvintele mele sunt mult mai fierbinţi
arse de atâta lumină
trimisă de tine…

Răsturnăm desaga în care am ascuns

Timpul

Ceva îmi spune că vei lua

Şi tu din el

Îţi vei încărca poşeta cu secunde

Aşa va mirosi a tine,

Iubito

Ai grijă să nu se amestece

Cu fardurile!

Voi vedea pe faţa ta

Sclipind secundele…

Secundele alea ale aşteptării;

Secunde-zile, secunde-ani

Ar fi fost bine şi secunde-veşnicie

Dar

Eu mi-am ars veşnicia, iubito…

Scormonesc prin timp

Cum

Caută cerşetorii prin…

Am clipit…

Aşa de repede am clipit

Încât timpul a rămas în urmă

Eşti iar acolo

În interiorul clipei mele

Numai că numai că nu mă recunoşti…

Ca după un accident

soldat cu pierderea memoriei

Sau, poate

Ai revenit în clipă

Înainte de a ne cunoaşte ?

Dar eu te ştiu

Tu eşti…iubito,tu eşti !

Atunci de unde starea asta de amnezie…

Eu te-am recunoscut !

Stai cuminte (cum nu ai stat vreodată) în

Interiorul clipei…

Nu-mi spui
Nu-ţi spun
Timp şui
Nebun

Nu pot
Nu vrea
Timp mort
Să stea

Stricat
E tot
Uitat
Sunt mort

Nebun
Sau nu
Îţi spun
Stii tu

Doar nopţi
Şi eu
La porţi
Mereu

Nu cer
Nimic
Mai sper
Un pic

Cobor
Nu esti
Nu zbor
Trăieşti ?

Iubesc
Iubeşti?
Tânjesc
Mai eşti?

mi-au înflorit gerurile albe din siberii

aduse de bunul meu în desagă

sub piele mi-au înflorit

în sânge mi-au înflorit

inoculate de tine

veşnic în căutarea nisipurilor

de azur

număr poticnirile printre atacuri de panică

singur le faci faţă doar dacă închizi ochii

repetând în gând : bunu’ a venit cu siberiile

în traistă

Şi eu pot face asta…

Am piele găină

Descântecul nu prea functionează

Nu trebuie să fii singur…

Le-au rămas mici hainele cuvintelor mele

Pocnesc silabele

Pe la cusături

Cuvinte adolescente explodate

Brusc în dimensiuni

Părăsesc sfera de aer colorat în care

Au incubat…

Şi ţie ,iubito ţi-au ramas mici sentimentele

La tine e însă mult mai uşor

Ai şifonierul plin

Pe sezoane…

Iubirea de vară

Plăcerea de duminică

O parada a te iubescurilor şi teurăscurilor

Pe un podium mult prea înalt pentru…

Într-un coşmar îmi apari râzănd

în timp ce

Eu vreau să merg spre tine

Dar paşii nu-i pot desprinde din asfalt

Te strig să nu pleci

Tu continui să râzi îţi iei noul iubit de mână

-ca pe o poşetă dorită demult îl iei-

Şi îţi vezi de drum

Într-un alt coşmar cred că totul e bine

Ai revenit

Eşti cu mine

Doar cu mine

Într-un cuvânt ne suntem

Şi cum ne suntem noi pe malul fluviului

Luna îşi varsă peste noi…

Roşie lună alungă

În corn mâinile întinse de madonnă

Giulgiul îi cade pe Crucea Sudului lăsând descoperită

Minciuna amurgului

(ce crezi tu că e lună e sânge iubitule

-aşa îmi spui-

Căţeii lunii au muşcat adânc din sentiment

Mai au puţin şi devin vârcolaci

Foloseşte-i şi îţi va reveni tensiunea la normal)

Unde trebuia să fiu nu sunt

Nu suntem

Doar luna roşie picură pe felinar stropii de sânge

Christul rocker din cabina telefonică…

Ştii?

De fiecare dată când mă privesc în oglindă

Nu mă mai văd pe mine

De ani buni

Eu nu mai exist pentru oglindă

Locul meu e luat de o debara

Din cele în care gospodarii îşi pun

Vechiturile la care nu pot renunţa

Acolo, în minele debara

Vei găsi toate poveştile mele de dragoste

Vechi sau mai noi

Le vei găsi acolo

Nu am putut să mă lepăd de vreuna

Dacă vei fi curioasă

Mă vei deschide…

Undeva,într-un colţ al raiului

Eu şi tu săpăm o groapă

Cu palmele goale

Prea mult pietriş în pământul

De acolo

Dar noi o săpăm

Trebuie să o terminăm până dimineaţă

Pentru că merii

Merii se plantează dimineaţa

Când se îngână luceafărul cu soarele ce stă

Să răsară

Nu ştiu ce soi e mărul pe care îl vom pune

Important este

Că săpăm amândoi groapa aia

Şi că merele nu ne vor fi oferite de nimeni…

Le vom culege noi …

Credeam că există o oră când apar fantomele
Aşa cum există un anotimp
Al cireşelor
Ora aia a disparut din ecranul ceasornicului
E ca şi cum
s-ar fi închis o poartă
sau ar fi apărut un afiş
interzis pentru fantome…
de ciudă
mi-am cumpărat un fluier
cu care le chem
de atunci vin toate trenurile
la mine
uneori
vin şi pescăruşii
dar mult mai rar

te întreb pe tine,iubi
de ce nu vin şi fantome ?

Nu vrei să fii prietenul meu?

Sunt singur

Şi am descoperit că singurătatea nu face bine

Sunt singur

Cred

Dacă aş avea un prieten

Cuvintele nu ar lovi doar în mine

când se întorc

Cu ecoul

Nu vrei sa fii prietenul meu ?

mi-a rămas un strop de lumină

şi vreau

să-l dăruiesc cuiva

uite,ţi-l întind pe bucata asta de pâine

mănâncă cu mine

e cam uscată dar e bună

satură…

nu vrei ?

promit să împart cu tine…