Întâiul

[gherbaluta n gabriel]

Întâiul
Nerostitul încă de nimeni
Pentru că adam nu fusese modelat
Iar blonda evă nu părăsise osul coastei
Mele
Întâiul cuvânt era atât de singur
Îşi auzea ecoul
Şi speriat
Căuta să se întoarcă de unde nu apăruse
Dar nu putea
Pentru că la început a fost cuvântul
A FOST CUVâNTUL

Al doilea
Pas a fost al atlantului
Care a hotărât că planeta aia atât de albastră
Pe care a văzut-o
Din înalturi
Îi va deveni casa pe care o căuta de când părăsise
Atlantida mamă
Platon îl chema
Şi s-a intrupat apoi în alt platon
Care a devenit alt platon
Tot aşa până la bărbosul cu peştera lui
Din Grecia

A treia strofă
începe cu tine
iubito
aş fi vrut să spun că te-ai născut din spuma mării
Şi că te-a ţinut în braţe
Venus
Dar cum să te ţină ea dacă şi-a pierdut braţele…
Voi spune atunci că braţele mele
Te-au modelat
În nopţile lungi în care eu deveneam tu
Iar tu îi spuneai lui taica homer
Povestea lui ahil peleianul…
Noptile acelea -
Mai scurte cu mult decâteste plăcerea
Ultimului strigăt al bărbatului învins
De femeie -
Sunt doar ale tale
Iubito

Ultimul
Cuvânt pe care vreau să îl auzi
Acum
Rostitul pentru că adam l-a urlat în strigătul său
Este
Iubiiiiiiiiiiiiiiiii !

[Vasilisia Lazăr]

Și-apoi dacă a ieșit blondă, ăsta a fost materialul, că doar din coasta bărbatului s-a născut. :)))

[Vasilisia Lazăr]

Blonda evă? (vreau să cred că nu sunteți misogin).

Poezie profundă.

[Ion Lazăr da Coza]

Ne raportăm adesea la mituri. Importantă e prisma prin care o facem.

Încântat,

da Coza

[gherbaluta n gabriel]

apelativul asta banal e totul,sofy! imi pare rau ca nu intelegem asta!

[Sofia Sincă]

:))) Acest Iubiii! îmi stârneşte zâmbet. Deci şi primul Adam l-a rostit...

După ambianţa prin care ai creat femeie, după o geneză a la Gabriel Gherbăluţă, acest apelativ banal, parcă vine să ia totul în glumă. Eu am considerat până aici poemul unul profund, bine închegat, serios.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!