Pe pragul timpului alb

I-ai dat paingului

sporul înalt de-nțelepciune

că firul lui

subțire

ca duhul plutitor

tristeții din oglindă…

I-am spus castanului

că numele lui i l-am dat

unei fete cadou,

era octombrie şi era ziua ei

şi numai dăruindu-i nume de castan

puteam să-i spun că mi-e dragă.

 …

''Cred că-n zadar încerc să Te mai strig

să mă dezlegi de Iov.

Ce oare n-am cercat

să-l spurc la gând cu îndoială,

dar mi se pare

că mi l-ai pus momeală

hiclean întinsă pe…

Tristețile tale

adunu-le

sub stea de-nceput și târziu.

Mai spune-mi o dată de Blaga,

gorunule,

cum de te-a prins ascunzând

un…

Irod ar fi dat

până la jumătate de împărăție

pentru ca leul să rămână

în același timp

și după gratii și viu,

dar fiecare cupă

luase forma pietroasă a coapselor ei

prin străveziul…

''De veți avea credința firii,

cam cât ar fi grăuntele

agonisit de muștar,

vă va asculta muntele

și corabie de mână nezidită

o să se facă vouă

spre taina fără țărm a…

Cuvine-s-ar să-ngenunchez

cum cere taina-ascunsă în rărunchi,

dar trandafir de munte, măcieș,

nu am nici aripi, nici genunchi.

Sălbatică mi-e ruga - rostul pietrei

când unda apei șoapta i-o ghioașă,

şi totuși Maica Ta,…

Peste pădure mi-ai suflat

Şi din lumină aluat,

Sus mi-ai ascuns pe policioară

Dărab de foc făăra de seară.

Îi vreau cuvântul de dospit

Şoptirea – luna-n vârf de schit…

''Cine știe,

poate oi fi îndrăgostit?!'',

s-a-ntrebat trandafirul de munte,

înrourat de timp ne-nceput.



Apăruseră spinii.

Neplăcuți pe obraz precum coșii.

Frunze de cântec ascuns

acum navigau…

Când omu-mbătrânește,

să se afle-n treabă,

încurcă lumea prin filosofie.

Din tomul greu de pielea caprei

pe tineri îi întreabă:

''Cum ochiul ar putea

vederea să și-o vadă?''

Nu…

Flory, am uitat să te întreb

cum se numește îngerul tău păzitor?

Când erai mică te lua de mână

să te treacă prăpastia dintre munți

până în brațele celuilalt pisc de munte

prin nourii albi pe o punte.

 …

Nu o trezi,

ci-n vârf pășește  - muguri de scorușă,

fă semn la dafin să nu bată-n ușă;

lasă-i ispita de somn al linului

de luceafăr crud și amar

din genele plecate ale pinului.

Paharul de drum lăsați-l să-l soarbă,

dar nu înaintea secundei de iarbă,

nu cumva s-o treziți

până nu-i terminată,

deasupra porților burgului Nalb,

stema de aur

a crucii cocorului alb.

După vreo șase zile

de olărit sub zborul rotund

al Duhului Sfânt

ar fi renunțat

ca-n locul zidirii din pământ

să-i dea doar transparențele 

viului,

dar acum semăna tot mai mult…

Când primii oameni au muşcat din soare,

le apăru şi umbra la picioare.

Iată trup din trupul nostru, şi-au zis.

Soarele orb le dădea ocoale

prin spini şi prin pălămidă

rupând din ele petale din petale

de…

Iubita

n-a fost prea impresionată,

că-n loc

de colan și colier,

i-a adus în palmă

un tăciune din cer.

Seara,

în pragul…

In vremea aceea

când steaua îşi răsucea ultima rază pe fus

magii în mâini cu coroana de aur

se închinară până la pământ

Pruncului din iesle - Iisus.

Părea

că umbra cântecului ar fi fost

ce-ar fi putut să treacă-n

vlăstarul meu din alte vieți

însingurarea albă de mesteacăn.

-…

Nouă luni i-a trebuit pentru drum

lui Gavriil

s-ajungă-n Betleem,

dar steaua a ajuns și mai târziu.

Acum

aștepta la rând, în spatele lui,

să se închine Pruncului,

cu taina curată ca visul

din ochii soarelui când era copil.

Trimisul,

ca-n Nazaret, avea aceeași floare,

dar stând în fața luminii,

umbra de cruce a crinului

căuta culcuș peste iesle.

Boul și…

Copacii sunt făcuți

după chipul

și-asemănarea omului.

Numai ei știu

să se joace

de-a îndrăgostiții:

O, câte frunze

au pentru săruturi!

Numai ei știu

să se joace de-a moartea

păcălind-o în fiecare an

cu inelul promis,

dar atât de bine ascuns

sub unda rotundă de lemn.

Printre copaci

am văzut Omul

îmbrățișându-și

prima asemănare.

''Ca…

E loc în trupul meu

să mai trăiască încă unul.

Singurătăți am multe

ca fagurul

tristețile culese din nectar.

Am întrebat lăstunul:

''E loc de cuib după altar

unde-a dormit un…