Semnul Frângerii

[Dumitru Ichim]

 

Peste pădure mi-ai suflat

Şi din lumină aluat,

Sus mi-ai ascuns pe policioară

Dărab de foc făăra de seară.

 

Îi vreau cuvântul de dospit

Şoptirea – luna-n vârf de schit –

Când eul vrea să mă cunoască

Mi-e aluatul iarăşi iască.

 

În tinda-mi gândului sărac

Te văd cu prima stea în ac.

Mă-nchipuiai flămând şi pâine

Când nu era nici ieri, nici mâine,

 

Nici răsărituri ce apun,

Ci numai unul ce-i Triun.

În plaiul tău nespus scripturii

Când m-ai gândit huceag pădurii?

 

Pe unde-am sângerat mohor

Întoarce-mi uşilor zăvor,

Noptărilor soroc amâni-i,

Dă-mi semn luminii – frântul pâinii

[Dumitru Ichim]

mulțumesc pentru comentarii

clinăciune

[Ion Lazăr da Coza]

Triun?

Epatăm.

da Coza

[Valeria Merca]

Aam citit si am Admirat!

[Vasilisia Lazăr]

Triun? Să fie oare vorba de „Ochiul lui Dumnezeu”, „Ochiul atoatevăzător”, simbol contestat din câte știu de religia ortodoxă? Întreb fiindcă nu știu ce poate fi și nici vreo explicație la subsolul paginii nu am găsit.

Lumina este simbol ascensional și reprezintă calea înălțării, mântuirea și fericirea divină. „Noptarea” înseamnă moarte.

O poezie plină de simboluri.

[Sofia Sincă]

Sub mesaj religios, o poezie care determină faptul de a merita pâinea cea de toate zilele, pornind de la geneză. Minunea - lumina înțelegerii, semnul venit de Sus.

Poezia este profund meditativă, cu versuri corect formulate și rugăciune subtilă.

făăra - fără

Apreciere pentru construcția simbolică a idealului religios.

Sofy