eu mai hoț 
m-am așezat la pândă
trecea prezentul prin fața mea
și dau să-l prind

neam

totdeauna în palmă mi-a rămas imperfectul

atunci m-am hotărât să mă fac profet
în țara mea
viitorul

dă-o-n cola de lună

tot pătură galbenă tot faţa palidă tot lămâie

nici nu mai ştii cu câte taxiuri

te poţi înveli

pe străzile asiei

las-o totuşi în priză

e bună ca lampă de veghe

atunci când vei căuta gestul

altui fiat lux

eu de o vreme…

Te-or fi pupat atâtea ploi, din greu,

pe trupul gol, de paparudă brună,

cum te-am pupat în toate celea eu,

din ţâţe de ulciore, până-n humă?

Te-o fi ajuns zefirul în misterul

văii roz, ce-nobilează clinul,

unde numai  eu, scuturând cerul

unduirii, ţi-am atins  suspinul?

Ţi-or fi ghicit în vintre noii…

dacă suspinul meu,

din frunze, o să doară,

dacă lumina zilei o pătez ades

şi liniştea o tulbur

neînţeles,

ca o ciudată coardă

de vioară...

din ape,

dacă-mi fac tovarăşi

să le întorc din mersul lor firesc,

dacă iubind pădurea de-o creangă o lipsesc

şi rătăcind

mă-ntorc în mine,…

mai du-te bă,

să te macheşti!...

păi tu vorbeşti?!

tu, care te învârţi ca nulul

şi numeri până să mişti pulul?...

păi ştii tu arta,

ai tu harul,

s-arunci în unghiuri faste zarul,

din cot, strunindu-i orice dungă

prinzând pe el bătaia lungă,

sau şase-…

atunci,

eram un pui de canibal,

muşcam fetiţele mai goale

de buci, de coapse,

ori de şale,

ori de parfumul inghinal...

mă alergau apoi în ceată

şi mă-ntindeau pe piei de zebră,

să-mi muşte trupul

prins de febră

şi spasme scurte…

Şi ce frumos a vorbit popa,

De parcă însăşi Europa,

Smerită şi evlavioasă,

Ne invita la ea în casă.

Nu c-aş fi babă, dar vă spun

Că popa ăsta-i tare bun...

Se vede din căutătură

Ce vorbă dulce are-n gură

Şi ce parfum de sfânt cu mir

Îi iese de sub patrafir...

El parcă-i…

că de-ar fi să fie joi

libelulele mai moi,

miercurea niciun brotac

n-ar dormi ca prostu-n lac,

ci s-ar duce, prin costei,

la fierarii caţavei,

să le pună-n limbă scule

pentru prins de libelule

toată joia,-n avanpost,

fiindcă vinerea e post...

aţi mâncat o…

nu de doi şi nici din trei

o statuie cu cercei

are-un clic

pe gestul ei

doar acolo poţi pătrunde

unde viruşii de casă

prin altoi

între secunde

se împing şi nu mai iasă

ca ştrengarii şi de-a valma

stau în…

celălalt

se-aruncă-n şpalt

căptuşind plecările

degerările

ademenirea himalaiană

pusă-n blană

asumată-n brecii grele

de pitoane cu bretele

cestălalt

respirând heliu

dincolo de epiteliu

cade-ncet spre mariane

găvane

pe prundiş

în ocoliş

ca-ntr-o gură de…

ce să mai spun

îmi crapă capul de magiun

de baloane din săpun

bum

mâzgălit cu bentonit

ce-i atât de absorbit

gabaritu-i depăşit

flit

mi-aş băga pantofii-n spirt

sau în mirt

la birt

şiţ

mama ta de-ambiţ’

cu şpriţ

guiţ

eu şi ghiţă…

Mai ai de zidit, Manole!

Cărămida peste cărămidă nu este de ajuns,

dacă nu-ţi storci sămânţa,  niciun lut

nu se leagă acestor catedrale blegi,

înfipte ca un deget în văzduh.

Nu dispera! Sunt capse şi capse,

ce  se închid într-un pocnet subtil

ca sfârcul unui sân alăptând,

patruzeci de suspine…

Când popândăii încep a muşina,

iubito, sparge paiele-n saltea,

cu sânii tari, ciocnind din zurgălăi

în nasul bont şi roz, de popândăi.

Că-i bărăganul plin de rozătoare

ce-şi  cată, în alcovul tău, mâncare;

grăunţe-n bumbi  plesnind pe lubeniţe

şi copţi în blăni fierbinţi de…

Cam frig, deşi soarele este dat la maxim.

Decembrie îsi solidifică transpiraţia.

Pomii  tremură sub scoarţă,

le îngheaţă

lumina pe crengi.

Trec zgribulit, când dintre sloiuri,

apare silueta ta,

învelită-n lapte de hermină

şi respirând călduroase…

Nu că sunt mai palid decât Luna-n barbă,

Nici că ştiu parola unui conjurat,

Dar când bei pastile de splendoare-n iarbă

Mi se-nfige ceva galben în ficat.

Poate că sunt friguri transfrontaliere,

Sau venin de şarpe, de pe Jiu în jos,

Sau poate privirea mea făcută miere

Care te dezbracă foarte…

aşa era de frumoasă

de suplă ca tăişul de coasă

iubea cu disperare şi îţi lipea

sărutul hârşâit de tinichea

nu prea avea timp de poveşti

dar îţi purta un z să te zgâieşti

să-ţi dai printre dinţi cu oglinzi sparte

într-un remember aparte

 atât era de frumoasă

mlădie ca tăişul de…

Mi-a plecat lumina din suflet,

ca dintr-un fitil divorţat,

din omoplat o aripă frântă,

fumegând, se stinge-n ficat.

Mi se face orizontul

o pleoapă străvezie

prin care mai trec

doar chemările fântânilor negre,

în care mă-nec.

Urmărit de semne încrucişate:

pe garduri, pe uşi,…

atât de strânşi de saturaţi

ca fierul

încât mi se-adâncesc pe frunte ridurile tale

şi-mi curg prin ele

săruri minerale

ce numai eu le ştiu gusta misterul

atât de prinşi de mână

încât

ni s-au făcut degetele

broderie

de crengi cântând aceeaşi…

mama ei de fustă-ngustă

pentru organe stridulante

că prea te sugi să fii lăcustă

şi tot cătând măsura justă

cum fac bacantele pedante

fug unguroaicele din pustă

pe grand racorde anulare

şi-ţi fură locul de parcare

zambilă  zambilă

copilă…

Trăznitule,

Mă laşi să dorm un pic

Fără să-mi aprinzi fluturi pe buric?!...

M-au fărâmat atingerile tale:

Îmi zace carnea leşinată-n moare,

Mi se-nchid ferestrele şi-mi cade

Tencuiala, de-atâtea cavalcade;

Sunt ruptă-n trei, extenuată-n cinci

Îmi vine să muşc perna când…