…dar nu de greutate,

la amiază,

spicul de grâu

se apleacă argilei

și nici de povara de rază

a minutarului.

Nimeni nu i-a zămislit…

Toate zece stăteau la poartă

pe banca bătrânului tei ;

cinci înţelepte și cinci nebune,

dar toate aveau în candela lor

galben amurg de ulei.

A mea era spartă.

Am zis uneia :…

Ca orice cuptor

inima ei plăsmuirea-și primi

din piatră

și din suferințele humii.

Nu a fost lemn

să nu ardă în ea.

Toate porțile…

Ca să culeg floarea,

ce niciodată nu s-a vrut în buchet,

mă aplec

ca la intrarea

cu șerpi pe coloane

din templul aztec.

Spre fără de grai

mă…

Crezi c-o să-mi cadă steaua

după plimbarea ultimă sub tei,

tăindu-mi numele cu-o dungă,

hoțește c-am fugit din catalog?

Va trebui să-aștepte, cât mă rog,

lumina îndărăt ca să-i ajungă.…

In loc să-Ți iau talantul

și-n doi, sau trei să ți-l sporesc,

puțin mai visător, dar mult mai mult zevzec,

poienii Tale, croitor

am încercat cu crinul să mă-ntrec,

din ițe și vatale,…

''Precum lumina nopții,

'nainte de născutul din luceafăr

spre primul ei sărut,

tu te-ai născut

ca numai brațul meu să te cuprindă

și numai apei mele să-i fii cer'',…

''De la sânii tăi,

pe care numai 

Cântarea Cântărilor mele

știe răsufletul lor să-l ascundă,

a-nvățat numai luna

pe iazul cu lotusul, castul, 

cum să-și descheie lumina

din nasturul de undă…

''Acesta este orașul iubirilor

din piesele lui Shakespeare'',

ne spune ghidul 

coborând pe scară.

Înaintăm pe străzi atât de-nguste

de parcă le-ar fi-nghiontit

morile.…

Mă așteptam,

cu câte-aveam în cârcă,

urât de toți, pustiu fără pripor,

dar mai ales de mine,

ca Tu să fii mai drept. Cum, nu?

În locul Tău m-opream sub sicomor

și-aș fi-nălțat către nemernic pumnu' :…

Fă spaima lămpii mai mică,

e-atâta otravă

în pâlpâit de garoafă,

și despletește-ți noaptea pe umărul alb

ce numai soarele l-a sărutat

cu-n singur apus,

soarele îndurerându-și…

La vamă mi s-a spus

că eu nu sunt eu,

că numele ce-l port

l-ar fi avut

smochinul cel neroditor,

ce s-ar putea să fie viu,

iar eu aș fi cel mort.…

''Înainte de A

oare ce o fi fost?''

filosoful întreabă

ca omul cel prost.

Numai noi,

îngânați pe ascuns de magnolii,…

Nu muntele e-nalt în măreție,

ci boaba de nisip

ce mării îi dă sfatul

hotarul cât să-i fie

și până unde plânsul ei.

Nici soarele, de n-ar fi fost…

Străina

locuia în mine.

Unde-ar putea locui o străină

decât într-un străin?

De-ar fi să trăiască

în aerul curat din grădină

ar fi o ceapă

ce se îmbracă în rochii de…

Tristeților mele

le-am spus că a fost doar un vis,

dar eu am văzut, dincolo de ele,

ce numai pădurilor de măslin

le-a fost îngăduit să vadă -

cerbul alb.

Alb era…

La ferestrele clasei a șaptea,

cerul ascuns după cer

se prefăcea a ninge prin somn,

că toți copacii livezii,

până la porțile de fier,

deveneau păduri de mesteceni

adânci ca iubirea și…

Tu răutate mică,

de ce ești curioasă ca să-ți spun

trandafirii de stâncă ai mei

ce limbă vorbesc

și cum se-nțeleg între ei?

La examen,

noaptea ochilor tăi mă-ntreba:

Cum se…

Pe caietul de matematică

fiecare desena țara lui,

dar eu mă gândeam

mereu la a ta.

Pe afară

se-auzeau de la sănii,

până-n ispita…

Cu ochii-nchiși - tot cântec

vândut zării.



Cine va ști albastrul

de este-al mării,

sau e din ceruri împrumut?



Sărmanii popi!

Schimbându-și alelui de-a rândul

vor bănui cum chiar…