Iubirea e sfârșitul unor timpuri

De aprige sau ludice-ncercări,

E soarele fierbinte-n anotimpuri

Cu ghețuri stinse-n vaste depărtări.

Iubirea e un fluture ce moare

În simpla tresărire de cuvânt,

Fiind sublima inimii dogoare,

Pe vreme bună sau pe aspru vânt.

Iubirea e o scumpă amuletă,

Purtată-n gând și-n sufletul hoinar,

Iar de-o rănești cu-a vorbei arbaletă,

N-o cumperi nici cu leu, nici cu…

Miasme noi de rătăciri târzii,

În noaptea cu decepții sidefii...

Vânând himere sub dărâmături,

Mai uit de mine, printre picături.

Mai trec pe drumul unde mă dezleg

De-un timp rebel, hapsânul sacrileg,

Ce-mi fură clipe de mărgăritar,

Ca un venetic autoritar.

Mai rabd tăceri menite să le…

Până mai ieri, cu zâmbetu-i amarnic,

O soartă tristă-n palme m-a ținut,

Eu i-am gustat, ca un fidel paharnic,

Fărâme de-ntuneric, ce-au durut.

Am aclamat profund nefericirea,

Știind că-i un spectacol degradat,

Și mi-am mutat în vise amăgirea

Din Raiul cu Infernul cununat.

Pe când credeam că voi avea scăpare,

De sub nămeții de tăciuni aprinși,

Brusc s-a ivit un uragan în zare,

Care-a dat viață…

Plouă peste lume cu adânci suspine,

Iar speranța nouă tinde spre ocult,

Așteptăm o rază care să ne-aline,

Retrezind zglobie-al fericirii cult.

Îngerii de ceară nu ne mai ascultă,

Rugăciuni febrile tremură în van,

Copleșiți de reguli și mâhnire multă,

Aruncăm credința peste paravan.

Suflete de gheață, ca-ntr-o bibliotecă,

Zeci de pagini goale lin își răsfoiesc,

Ofilita soartă-și plimbă pe…

Caravana îndoielii trece cu-ai ei bidivii,

Printre gândurile mele cu aromă de stafii.

Amintiri înfiorate mă cuprind ca într-un ștreang,

Le resping, dar se revarsă peste mine, bumerang.

Cruda moarte-mi dă târcoale cu-al ei rânjet de grifon,

Eu o rog acut să plece, construindu-mi bastion

Împotriva prăbușirii. Dar nu pot să o previn

Și alunec înspre hăuri, protestând cu un suspin.

M-aliez iar cu lumina,…

Dac-ai fi bărbatul nopților târzii,

Clipele febrile nu mi-ai pângări,

De la scopul vieții nu ai absenta,

Iar orgoliul rece ți s-ar revoca.

Ți-ai aduce-aminte că există „noi”,

Ne-am spăla în rouă, nu doar în noroi,

Focul pasiunii nu s-ar risipi,

Ițe de-ntuneric n-am mai plămădi.

De minciuni rebele n-ai face abuz,

N-ai lupta cu cețuri aspru și confuz,

Poarta spre iubire nu ți s-ar bloca,

Gustul…

Am gustat nefericirea, ca pe mărul vinovat

Otrăvit de vrăjitoarea deghizată, din palat,

Și-am simțit otrava-i dulce, ca pe-un elixir de preț

Care potolește setea unui ostenit drumeț.

Dar, pe loc, gustoasa fructă, prefăcută în amar,

S-a înfipt, precum harponul, drept în gândul meu hoinar.

Am simțit, brusc, carapacea de constrângeri peste tot

Și m-am pregătit în marea de iluzii să înot.

De-am putea, și la durere, să…

În anotimpul rece al uitării

S-au strâns atâtea toamne-n mintea mea,

Că primăvara tristă adormea,

În brațele genunii disperării.

Am evadat din visuri de rutină,

Pierzându-mă pe coama unui gând,

Dar m-am trezit posacă, așteptând

Iluzia ce iar avea să vină.

Și, tremurând sub norii rațiunii,

Mi-am împletit din raze vajnic scut,

Gândindu-mă la tot ce am pierdut

În zbaterea sălbatică-a furtunii.

Se luptă gânduri în ambuteiaj,

Înveșmântate-n straie lungi de doliu,

Și intră amintirile-n sevraj,

Alunecând sub palidul lințoliu.

O grindină se-abate-n ropot surd

Pe-acoperișul vechi, uitat de lume –

E-o temniță unde m-ascund, absurd,

Sperând să scap de-ale tristeții brume.

Am acostat la țărmuri de dureri,

Des aclamând și soare, și furtună.

Pe valurile-nalte până ieri,

Am așteptat, absentă, vremea…

Mă-mbracă-un soare fără raze

Și o furtună fără nori,

Mă simt un ultim kamikaze,

Căzut, azi, pe un câmp de flori.

Mi-e cerul un dușman de moarte,

Iar marea, leagănul divin.

Aud, prin istovite șoapte,

Și râsul ei acvamarin.

De când iubirea mă amână,

Pierdută-ntr-un decor târziu,

Dansez, cu clipele de mână,

Sub un amurg cărămiziu.

Înmănunchez, și nopți, și vise –

Sublim tablou…

Pe gura ta - un fagure de miere,

Depus-am, castă, primul meu sărut,

Și-am dezmierdat, cu încă-o mângâiere,

Privirea ta de ostenit recrut.

Ne-a obosit iubirea, ce spectacol!

N-aș fi crezut că limpezi dimineți

Fost-au împinse de un trist oracol

Spre reci apusuri stinse sub nămeți.

Erai bărbatul nopților cu lună,

În zboru-mi falnic către orizont.

Azi, răscolită de a ta furtună,

Adun regrete în al…

Mă-mbăt cu lacrimile tale –

Neprețuitul elixir,

Pe ale inimii petale,

Păstra-le-voi ca suvenir.

Alung tristețea ce te-ncearcă

Cu-al meu sărut – un gest suprem.

Plutind pe-a răfuielii barcă,

Voisem timpul să-ți blestem.

Când buruiana îndoielii

Crescut-a falnică-ntre noi,

Săgeata iute-a plictiselii

S-a strecurat ca un moroi.

Neliniștile, în fiorduri,

Pătruns-au din al meu…

Din cenușă-au înflorit speranțe.

Le-am udat cu stropii de argint,

Izvorâți din clipe ce nu mint,

În iubirea fără de restanțe.

M-am retras cu timpul la șuetă,

Încetând comerțul prohibit

Cu iluzii-aflate-n deficit,

În plăpânda sorții piruetă.

Azi mai țin în palme nori de vise,

Dar remarc, pe-al vieții portativ,

Câte-o notă sună incisiv,

E-un concert cu ușile închise!

E nefiresc de liniște în noi,

Chiar dacă universu-ar vrea să strige,

Cu ploaia lui de raze, care frige,

Cuvinte reci se-adună-n mușuroi.

E nefiresc să fim ca doi străini:

Eu, la un pol de tristă-nsingurare,

Tu, răsăritul sobru, ce mă doare,

Un paradox de roze-ntre ciulini.

Se sparg intens tăceri de catifea,

Oftează cu-al lor glas rănite gânduri,

Făcând să plângă și aceste rânduri,

Pe foaia de sub…

Pășesc suavă prin tăcerea ta,

Ca-ntr-un apus de palide cuvinte,

Și mă-nfășor în fulgii moi de nea,

Precum lumina-n raza ei fierbinte.

Descopăr că, în timpul infinit,

A-mbătrânit și iarna asta rece.

Prin riduri noi, pe-un cer nedefinit,

Un soare zgribulit abia mai trece.

A-ncremenit un vis în ochii tăi –

Speranța pentru noi și pentru mâine.

Se-mbracă seara-n glas de…

Un râu de foc e-n al meu sânge,

Ce clocotește fără glas,

Dar mâine-și va lua bun rămas

De la iubirea care-l frânge.

În al tău sânge e tăcere.

Mi-e dor de umbra unui gând

Și de-o cascadă spumegând,

Într-o secundă de plăcere!

Se-așterne noaptea peste clipe.

În tine bate-un crivăț sec,

Prin mine ierni grăbite trec,

Se-adună lacrimi în recife.

Dar orice-ar fi, n-am să mă…

Te-ai furișat în al meu suflet,

Țesându-mi vise fără chip,

Ca un hoinar, într-o plimbare

Printre castele de nisip.

Și îngropat în amintire,

Ca un copac în tainic lut,

Ți-ai croit drum, cu ramuri fine,

Înspre amorul absolut.

Dar tot așa, tiptil, o umbră,

Vânt rece, rătăcit în spini,

Te-a prins de mână depărtarea,

Te-a risipit printre ciulini.

E gol în mine și mi-e frică

De…

Am strâns în brațe luna, i-am dăruit petale

Din florile iubirii, depuse-n palma mea,

Iar poarta spre-al tău suflet valsează-n balamale,

Proptită-n blânde raze de la o mică stea.

M-am zbenguit cu tine în sfărâmate vise,

Escaladând reci creste de munți întunecați,

Și ajungând la ușa plăcerilor promise,

Ne-am rătăcit în beznă, ca veșnici condamnați.

Am încercat să caut tunelul spre lumină,

Dar m-am lovit de zidul…

Aș vrea să fiu un colț de lună,

Privind nostalgic spre pământ,

Aș ruga soarele s-apună,

Semnând, cu cerul, legământ,

Sau poate-aș vrea să fiu lumină

Țesută-n razele de foc,

Să alung ceața cea haină,

Prin clipe-albastre să-mi fac loc.

Aș vrea să fiu un bob de rouă,

Petale gingașe s-alint,

Să mă-nsoțesc, atunci când plouă,

Cu stropii firavi de argint...

Dar mai presus de…

Vălul rațiunii mă-nfășoară iară...

Unde-i romantismul, cu al său alai?

Mi-amintesc, prin lacrimi, de ultima seară,

Când, la braț cu luna, ne simțeam în rai.

Stele risipite se jucau, vioaie,

Cu lumina blândă, clipocind discret.

Chipul tău șăgalnic mirosea a ploaie,

De sub abanoșii îmbrăcați cochet.

Licurici sălbatici se prindeau în horă,

Întețindu-și vrajba, sub frunzele noi.

Dansul lor frenetic părea că…