E nefiresc...

[Camelia Ardelean]

E nefiresc de liniște în noi,

Chiar dacă universu-ar vrea să strige,

Cu ploaia lui de raze, care frige,

Cuvinte reci se-adună-n mușuroi.

 

E nefiresc să fim ca doi străini:

Eu, la un pol de tristă-nsingurare,

Tu, răsăritul sobru, ce mă doare,

Un paradox de roze-ntre ciulini.

 

Se sparg intens tăceri de catifea,

Oftează cu-al lor glas rănite gânduri,

Făcând să plângă și aceste rânduri,

Pe foaia de sub ceașca de cafea.

 

Și încă-un lucru este nefiresc:

Să stau cu poza ta strivită-n palmă,

Fără să știu că, doar privind-o, calmă,

Lent, mă scufund și clipe otrăvesc.

[Camelia Ardelean]

Doamna Mihaela Chitic, mă bucură vizita dvs.! Mulțumiri pentru like! stimă,

[Camelia Ardelean]

Doamna Vasilisia, mulțumesc pentru exemplificare! Acum am înțeles și mai bine! Eu mă bazasem pe faptul că, deși "zgârie" are 3 silabe, în vorbirea curentă, toți îl pronunțăm ca și când ar avea doar 2, a 3-a nu se simte. Dar o să-l schimb, nu e nici o problemă!

În legătură cu strofa 4, o să mă gândesc dacă o păstrez, îi schimb forma sau o înlătur! Încă nu știu exact ce să fac cu ea! Inițial, poezia a avut doar primele 3 strofe. Pe a 4-a am scris-o ulterior, părându-mi-se că ar fi, cumva, neterminată. O să văd... Stimă,

[Camelia Ardelean]

Doamnă Câmpeanu, apreciez, ca de obicei, vizita și sugestiile dvs.! Le-am salvat și acum trebuie să mă gândesc bine la ele! Dacă "zgârie" iese din ritm, nu e o problemă, o să-l schimb! Problema e că îmi plac ambele variante legate de strofa 3, și a dvs., și cea propusă inițial de Laura (cu "oftează")! O să văd, în final, pe care o las, ca să nu schimb prea mult din ceea ce voiam eu să transmit.

Referitor la repetiția cuvântului "nefiresc", am folosit-o intenționat, ca să accentuez o stare! De aceea, și titlul l-am pus tot așa! Nu am nimic împotriva cuvântului "anodin" (referitor la strofa 2), dar aș vrea să mă înțeleagă toți cititorii, nu doar cei din elita scriitoricească! :-)

Referitor la ultima strofă, îmi place și varianta dvs., mai puțin cuvântul "anormal", care nu mi se pare prea poetic. O să mă gândesc și la ea, dar am nevoie de puțin timp, să mă clarific! Mulțumesc încă o dată pentru sugestii! Stimă,

[Camelia Ardelean]

Domnule da Coza, mulțumesc pentru popas! Vă mai aștept! :-) Stimă,

[Vasilisia Lazăr]

Structura ritmică a unui vers (metrica) este dată de piciorul metric (unitatea ritmică care este repetată regulat) și măsură (numărul de silabe sau picioare într-un vers).

Deci, versul tău iese din ritm din cauza acelei silabe în plus, fiindcă nu respectă măsura. Când ajungi cu lectura la el, te împiedici pur și simplu. În niciun caz „zgârie” nu merge bine la ritm! Faci cum dorești... Poți păstra și ultima strofă care, după părerea mea, strică poezia.

[Ion Lazăr da Coza]

Semn de popas.

da Coza

[Camelia Ardelean]

Domnule Bolache, domnule Ungureanu: mă bucură trecerea dvs.! Mulțumiri pentru like! Stimă,

[Camelia Ardelean]

Doamna Vasilisia, încântată de trecerea dvs.! Mulțumiri pentru apreciere și sugestii! Încă sunt nehotărâtă în legătură cu "zgârie"! Să vedem ce spun și ceilalți colegi... Mie îmi plac ambele variante! :-) Stimă,

[Camelia Ardelean]

Doamna Laura Hubati, mulțumesc mult pentru trecere, apreciere și sugestie! Într-adevăr, varianta dvs. nu sună rău deloc! :-) O să mă gândesc serios dacă să înlocuiesc sau nu. Într-adevăr, versul meu iese cu o silabă din măsură, din cauza lui "zgârie", dar acest lucru nu este greșit, fiindcă se păstrează ritmul. O să văd, deocamdată oscilez... :-)

[Camelia Ardelean]

Doamna Sofy, onorată de aprecierea dvs.! Și mie mi s-a părut că "zgârie" sună interesant. O să mă gândesc ce variantă las, în final. Stimă,