La doctor, vine stors de vlagă,

Fără putere, transpirat…

Și-l stoarce , dumnealui, de șpagă,

Până când simte că-i...uscat.

Vorbește lumea, prin oraș,

Cum c-am murit înconjurat:

De fii, de soață, de cumnat

Și doctorul...ce mi-a fost naș.

Privindu-i sânii cei frumoși -

Ai doctoriței, vreau să spun…

S-au răzlețit șapte cocoare

Cu gândul clar, de suicid,

Iar toamna-și dă nepăsătoare

Peste frunziș cu hidracid...

Și vin spre mine ofiliți,

Într-o cădere versatilă,

Fulgi de cocori dezmoșteniți

Și frunze fără clorofilă...

E frig în sufletul meu prunc,

Ce parc-a luat opiacee,

De-mi vine astăzi să-l…

Waw,

Am ajuns, de unde-ți văd, Laniakea,

Prin oranjul bluzei sfârcul de la sâni

Din care curge, lent, Calea-Lactee

Cu sori aprinși, planete și cu luni...

Acum,

Eu o să plec, până nu vine

Aghiuță cu vreun telescop

Să-ți pătrundă-n marele ciorchine

Și să-mi dea vreo două peste bot,

C-am privit atât de-a-lung  și-n fine

Văd…

Nu sunt patron de editură

Și nu am bani pentru dentist;

Mai am vreo câțiva dinți în gură:

Sunt știrb, prieteni, deci exist!

O dau cotit pe arătură

Că nu-s în toate altruist,

Mi s-a băsit natura-n gură:

Sunt știrb, prieteni, deci exist!...

Mă caută la dinți, pedantul,

Ca pe o gloabă, care sunt,

Că dinții mei tocesc…

dacă v-aș spune că toată viața am stat singur

meditând pe o bancă

m-ați asocia imediat unui burghez

în timp ce dacă aș fi stat pe o piatră

în același parc

în aceeași solitudine

cu o mână sub bărbie

ați fi spus

priviți acest gânditor

încremenit în parcul nostru

pentru înmormântarea căruia va plăti primăria

O zbatere întinsă pe vâltoare,

Considerări ascunse de instanță,

Căderea seacă-a umbrei viitoare:

Aceeași atmosferă de romanță.

Menhiri dispuși la oarece distanță,

Șoptiri inverse, ne’revelatoare,

Scuza ce-a pierdut din importanță

Că nicio șansă trupul nu mai are...

Pinaclu trist al țintei spre extaz

Pe…

Prin vii forfecarii decupează din crug

O toamnă-altieră, puțin cam zbanghie,

Prin țipăt de sturz se întorc tăvălug

Deviate iluzii de iubire târzie...

Și tocmai din roșul căzut pe chindie

O icoană venustă se așază pe rug;

Cu ace de ceas în globule îmi scrie,

Pe aproape, trecutul, descompusul diug...

Mai singur acum, spre…

arunc telefonul, deschid televizorul, dau drumul la purici:

nesimțiții!

i-aș sfărâma între două rugăciuni...

stau pe fotoliu, îngrămădit, cu ochii în alb-negru, firesc,

televizorul se îndepărtează, iese pe ușă, dă bot în bot cu legiunea străină

și alunecă apoi în casa liftului:

ptiu!...

se auzi sonorul dat le maxim de inteligența serviciilor...

fără alte preocupări, fără alte…

plăcerea-n țipăt a ieșit din file

ale cărții de sărut deschise

și-a lovit asprimile de buze

acum în timp ce rănile și le

amestecă sub limbile confuze

o literă din geamăt mai i se

aude sub închisele ecluze

cu riscul de a se oblitera

mai încet mai încet et cetera

Azi am semnat tratatul și-ntors între redute

Iar grănicerii frânți se-nșiră pe hotar

Să-și lingă cicatricea războaielor trecute;

E pace deci!... și totuși cum, extraordinar,

Aici în centru bate un tun sanguinar

În propriile ziduri cu salve neîntrerupte!...

Continuă  războiul cu amintirea, chiar,

A buzelor ce-odată se încleștau pe…

Când vârcolacii sug din sfârc de lună

Îmi scot cu dinții cuie din sicriu;

Ascult cum urlă câinii și cășună

Și-un pricolici în coaste-mi intră...pfiu!

Am dat, convins, cu bobârnace-n Jiu,

Dar vin la tine iar, lume nebună,

Cu tenul estompat, gălbinicios, laviu,

Pe care viermii stau să-l recompună

Și-ntind o mână, descărnată , hai!…

N-aș avea de ce scoate din lămâi

Sâmburii cu luna umbrelor sâlhui

Să le-mplânt în rujul buzelor cu taier...

Poate mi le dai să le aprind în aer!....

Văd că-mi fac de lucru, altă brozbă nu-i!

Pamblicele, doamnă, nu le pun artiștii!

Pompierii, parcă?!... Ei și microbiștii

Au un fel ciudat de-a intra în…

Un fel de rara avis,
un hibrid,
un fel de paca- paca
pe țambal,
nu mai pun insectofungicid
pe subsolu’-acesta
pestilențial.
Atâtea goange am
la mezanin
și-o gașcă de țânțari
din piele-mi suge;
ce folos că scriu pe andezin
când nisipul sub picioare-mi fuge?...

Sunt sătul!...
Dizolv o lume-n sânge
și-o beau cu tot țesutul hialin.

Până atunci voi cumpăra trei roți;

Când voi primi și aripi în dotare,

Voi meșteri un tren de-aterizare

La mare mila Ta, Isuse, și de poți

Ierta această fire cerșetoare,

De firfirici la coasta de ivoriu,

Fă să nu mai trec prin purgatoriu,

Ci direct la Tine, la picioare...

Dar de-o fi și-o fi obligatoriu

Dă-mi măcar o sticlă cu uitare

Că…

Se purta, pe vremea lui Ciubăr,

Ghiordie cu manșon de zibelină;

Când vodă degusta câte-o virgină

Se întindea pe ea sub calapăr...

Apropiindu-se, netulburat, bufonul,

La urechea stângă, îndemnându-l dracii,

Îi striga: O, Doamne al nostru, pe manșonul

De samur iar înfloriră macii!

Mai du-te, bă, în pușcăria mea!

Striga și vodă aruncând…

Ce-o mai fi prin Univers?...dar la Brăila?...

O fi găsit-o dracu’, orbii, drosofila?...

Specialistu’-n uni-vers, unicamente,

Mai privește prin luneta lui Terente

Cum, cuminte, cumințenia din trestii

Caligrafiază-n foramini cu niște chestii

Lungi?… O, damă lată, brună, de Toledo,

Nu te sinchisi că n-aș putea să cred…

Bye, bye! iubire, las-o moartă,

Nu te uita-înapoi, să nu te strici...

Eu rămân același măscărici,

Treci fotoelectric peste poartă.

Te-așteaptă libelule-n trăsurici,

Un marchiz gătit la mare artă,

Tinichele, panetone, țuică fiartă;

La ce bun să mai rămâi aici...

Sunt bărbos, ciufut și misogin,

Nu iubesc gablonzuri…

Au năvălit, deodată, dușii,

De undeva, din orient...

Și-un huhurez, pe tocul ușii,

Cânta ceva; la sentiment.

Unii credeau c-au venit rușii

Să facem iar hidrocentrale,

Dar huhurezu’-n tocul ușii

Cânta ceva; a geamparale...

Îmbrac din nou haina păpușii

Ca pe-o rubașcă... Sar pârleazul

Și-un huhurez din tocul…

Poezia este-o șmecherie

Cu centură de castitate,

Ar vrea s-o penetreze toți,

Dar numai Seniorul poate.

Meșteșugim în fierărie

Zeci de șperacle deocheate

Ce sparg chiloții de oțel,

Dar numai Seniorul poate.

Și eu, cu gândurile-n vrie,

Încerc din rimele-mi netoate

Când s-o ating, când s-o miros,

Dar numai…

Ce ochi?!... și niagară luna pe sprâncene

Le pune arc șuvoi de blândă răutate;

Cum aș putea vreodată, miss Aysun, să trec

De chihlimbarul greu al brumei siderate?...

Tu știi că larg deschisă privirea din corset

Își bate, sieși, gongul pe tâmple-îngrijorate;

Ascultă!... Vezi Bosforul?... Am să-l închid acum

Cu treizeci de șlepuri de pofte…