Dacă te-am supărat şi nu mi-ai spus

lăsând să treacă clipa mai curată,

cu mii de şoapte-n răsărit s-a dus

şansa de-a mă ierta ca altădată.

Fără motiv de multe ori mi-e teamă

că nu ţi-am fost prea mult de ajutor,

şi-n joc de umbre noaptea se destramă

nefericiri în drum spre viitor.

Găsesc reproşuri păsării ce zboară

şi poartă curcubeu pe aripile-ntinse,

când ploi trecute astăzi mă-nfioară

iar braţele de trup…

Înmugureşte iarna lângă mine

şi bate vântu-n ramuri de cais,

e plin de flori si zumzet de albine

şi parcă trec în lumea altui vis.

A-ntors planeta faţa către lună

de gelozia unui soare-aprins,

reîntregind un viscol din furtună

prin măreţia-acestui necuprins.

E iarnă azi în primăvara noastră

s-au anunţat ninsori în suburbii,

şi lângă toporaşii din fereastră

stau zgribulite feţe de copii.

Se-ascund miresme-n…

Nu-mi cere astăzi ploile de vară

şi viscolul din ierni ce vor veni,

la tâmpla mea e încă primăvară

în care poţi oricând a mă-ntâlni.

Ţi-am fost dator cu-o-mbrătişare

şi n-ai spus anotimpul când o vrei,

ai preferat să piară prin uitare

lăsând s-o-mpartă îngerii-ntre ei.

Am ruinat tăceri printre cuvinte

păcatul meu rămâne într-un vis,

tu-mi ceri să-ţi dau o vară înainte

eu cer să mângâi ochiul…

Azi beau cu tine cupele şi-adun

în două palme universu-ntreg,

sunt un beţiv timid când spun

că-n roua dimineţilor te leg.

Nu m-alunga din ploi, nu vreau

să-mi fie goală cupa ce-mi oferi,

trei veşnicii cu tine cer să beau

din frumuseţea clipelor de ieri.

Să trec prin iarbă legănat de vânt

purtând pe gene elixir de flori,

să fiu doar eu beţivul pe pământ

ce-ţi va culege şoaptele în zori.

Rugina…

Nu vreau să aflu azi cum va fi chipul

sau dacă pleoapele tresar când vii,

spărgând clepsidra, adunând nisipul

să poţi găsi minuni din clipele târzii.

Las totul întâmplării şi actului firesc

plecând în nefiinţă dorindu-te pe veci,

în ramurile albe azi nu mai înfloresc

priviri din curcubeie cu lacrimile reci.

Nu-ţi cer să plângi, durerile ar frânge

copacul înflorit sădit de Dumnezeu,

aş rătăci cărarea…

Am trecut fericiţi printr-o vară,

am gustat fructul ei şi am plâns,

nu ştiam cât de mult o să doară

nebunia că în braţe ne-am strâns.

Am muşcat trupul tău într-o seară,

ne pierdeam într-o lume cu ploi

sângeram pe-un arcuş de vioară

având noaptea ascunsă-ntre noi.

Viaţa mea avea zori doar prin tine,

ochii tăi arătau o icoană cu sfinţi

îi simţeam tresărind pentru mine

când treceam prin iubire…

Anticipăm în doi ce ni se-ntâmplă

argumentând motivul mai târziu,

trăgând un curcubeu pe lângă tâmplă

dintre păduri crescute în pustiu.

Suntem nerăbdători fără de nume

supuşi oricând dorinţelor de ieri,

bolnavi călări pe cai fugiţi în lume

de teama-nepătrunselor dureri.

Ne sprijinim pe umeri fără soartă

înmugurind prin şoapte din trecut,

lăsând eternitatea dincolo de poartă

când viaţa-şi duce caii la…

Ne vom trăi iubirea-n altă ţară

vom lăcrima apusurile-n doi,

vom da de ştire vieţii-ntâia oară

că dincolo de noapte suntem noi.

Deasupra cerul poartă să ne fie

la care îngerii să bată uneori,

când visul e un puf de păpădie

răpit de vânt şi răvăşit prin zori.

Te preţuiesc în zi de sărbătoare

şi-am să te strig cu glas sfâşietor,

voi semăna suspinul prin altare

la ceas târziu când lacrimile dor.

Ne vom trăi iubirea…

Nu s-a schimbat nimic în sufletele noastre

pădurile din gânduri sunt încă înfrunzite,

ne cântă lângă pleoape tăcerile albastre

şi desenăm în palmă speranţele-mplinite.

Suntem atât de tandri ca simplele păreri

doar paşii simt căldura în trecere grăbită,

iar clipele-s frumoase în prag de primăveri

când viaţa-n anotimpuri de vis e amăgită.

S-au adâncit prăpăstii prin false jurăminte

şi lumea-n curcubeie şi-a rătăcit…

Tu nu ştii cum oftează timpul şi se-ofileşte în amurg

când pe la tâmplele pădurii vântul în taină se strecoară

iar printre ramuri înfrunzite fuioare de lumină curg

făcându-mă să-mi fie dor de tine-a nu ştiu câta oară.

E lumea un blestem sinistru ce se repetă-n nesfârşit

crezând că dincolo de umbre eternitatea e stingheră,

şi nu ştim care-a fost motivul când visele s-au rătăcit

iar clipa s-a topit în lacrimi cu frumuseţea-i…

Am scris prea mult despre iubire

că m-am pierdut cu totu-n lumea ei,

găsind aici frânturi de fericire

şi-n rest tristeţea-n florile de tei.

Îşi lasă omul sufletu-n blesteme

crezând că e iubirea ţara fără sfinţi,

unde-nfloresc aievea crizanteme

din lacrimile celor mai cuminţi.

Sunt clipe-n care zilele sunt strânse

şi zile-n care clipe nu se regăsesc,

îndrăgostiţi rămaşi la porţi distruse

de tot ce-n…

E seara când doresc mai mult ca niciodată

să te arăţi din nou cu părul despletit,

să scrijelim pe clipă un nume fără soartă

cules dintre priviri când pleoapa s-a trezit.

Tresare câte-o umbră pe trupul tău de zână

şi soarele-n amurg pe umeri se coboară,

prin mine anotimpuri îţi împletesc cunună

de parcă te-aş cunoaşte acum întâia oară.

Mă sfâşie culoarea de roşu-aprins in toate,

de…

Eu te iubesc cu fiecare floare,

cu fiecare şoaptă sau cuvânt,

cu fiecare umbră care moare

când picură lumina pe pământ.

Învăţ să fiu aşa cum tu ai vrut

un simplu muritor îndrăgostit

de-al viselor tărâm necunoscut

pe unde zei şi îngeri s-au oprit.

Eu te iubesc cu mugurii din ram,

cu orice răsărit ce ne-aparţine,

cu crengile plecate lângă geam

ca un simbol al clipelor divine.

Sunt taina necuvintelor de ieri

o…

Te-aş blestema în zilele cu soare

şi te-aş iubi în nopţi cu cer senin,

să fim în doi la orice sărbătoare

când îngerii fac miere din pelin.

Aş pune rădăcini în fiecare gând

să nu mai pleci fără să te suspin,

iar umbrele-n perdele fremătând

servesc la cină miere din pelin.

Ţi-aş pune-n sân privirea pe vecie

purtând plăcerea vieţii ca un chin

şi-aş transforma tăcerea în beţie

şi visele în miere din…

M-aţi părăsit prieteni din cetate,

războiul meu e-aproape de final,

simt buzele mereu mai însetate

când urc pe-al bătrâneţii piedestal.

V-aţi dus călări în timpuri vechi

lăsându-mă mai singur decât ieri,

străjer urcat pe ziduri neperechi,

din alt trecut, din alte primăveri.

Am ochii-nceţoşaţi ca o-nserare

şi visele arcade prinse-n galaxii,

prin viaţa mea începe să coboare

acelaşi dor crescut în…

Învaţă-mă să cer iertare câteodată,

nu-mi da crezare unde eu greşesc,

mi se-mpletesc cuvintele în soartă,

nu accepta minciuni să-ţi povestesc.

Fă-mă să fiu doar omul care-ţi place,

nu-mi da răgaz sau timp de îndoieli,

vreau tu să faci din mine ce poţi face

când viaţa e un cânt de menestreli.

Sunt blestemat de vraci şi vrăjitoare

descâtă-mi tu de boli ce m-au cuprins,

şi dacă vezi cum pleoapa îmi tresare

nu mă lăsa…

Flămând de timp trecut şi însetat de clipă

aştept la ţărmul marii sosirea unui val,

fără să ştiu de ce, în taină se-nfiripă

fermecătoare umbre pe-al sufletului mal.

Paşii strivesc nisipul intrând în taina lui,

prin larg se conturează o nuntă de stafii

şi cred că nu mai sunt de-acum al nimănui

când se aude-n lacrimi galop de herghelii.

Neliniştită-i marea cu pleoapele-n furtuni

eternizând destine păstrate-n pieptul ei,

şi toate…

Suntem mereu pierduţi printre iluzii,

copaci cu umeri goi sub clar de lună

ascunşi printre oglinzi, grave confuzii,

doi fluturi albi ţinându-se de mână.

Ferestre-nchise, vânt rănit de soare

seducătoare umbre strânse la un loc,

ne este dor şi plângem la-ntâmplare

de tot ce nu găsim în vetre fără foc.

Ne regăsim străini în jocul de iubire,

cărările se pierd în zări fără apus

rămâi între oglinzi şi da-mi de…

Azi las un gând ca semn spre înapoi 

în trecerea prin viaţă fără tine 

şi toate clipele plecate fără noi 

să le rechem, să plângă lângă mine. 

Din nefireasca stare să ne-alunge 

o teamă că prin noi ne-am rătăcit, 

şi propriul suflet nu ne mai ajunge 

să-mpodobim pustiul până la sfârşit. 



Copacii nu rodesc pe lângă…