ți-am spus niarne*

că am o inimă barbară

care-mi omoară idealurile

în privire mi se-ngrămădeşte neantul

rupt

făcându-i loc timpului

să curgă

mă îneacă spaima

când i se topeşte faţa în mine

ştiu că eşti bun…

pe acest întins

nebăgat în seamă de liniştea sinelui meu

nu mă tem de gânduri

nici de vise

sunt doar abstracţii hrănite cu sângele meu

uneori le dau crezare

dar numai în ceasurile când mi-e prea sete

de cupa mea de eres

nu dau vina pe…

și nu vreau să mă sting niciodată

priveşte-i frumuseţea

simte-i căldura cum se revarsă

departe departe

până dincolo de moarte

ard ca un fir de eternitate

priveghindu-l să nu-i curm rostul

uită-te la mine

spune-mi

cât din mine arde şi cât am rămas…

simţi niarne* mişcarea acestei pietre

cum se năruie peste privirea mea

nu-mi încape în ochi frământarea ei

este prea veche

dacă am să i-o smulg

s-o arunc în valuri

pot şti eu ce tsunami ar provoca

nu

am s-o dizolv în singurătatea mea

trǎind în…

bineînţeles că nu mă `mpotrivesc niarne*

să port grija cuvintelor

rămase în mine

impresia că las tăcerea să-mi rostească amintirile

răsună înlăuntru-mi

ca şi când

neavând glas aş vorbi cu o duzină de litere

abia mă stăpânesc

să nu rostesc un…

târziu niarne*

am coborât cǎrǎrile abrupte

când am ajuns jos

m-a invadat un fel de teamǎ

sporind odatǎ cu-n presentiment agonic

nu bǎnuiam cǎ neștiutul

atârnǎ de înscrisurile

așezate în cumpǎna fiecǎrui înțeles

și orice chip

ar lua…

oricâtǎ binecuvântare

aș gǎsi deasupra ta niarne*

uneori sunt tristǎ

nereușind sǎ triez cuvintele dupǎ adevǎr

alunec peste spaima întinsǎ de ele

ca și cum

pajiștea dinaintea-mi ar fi un cântec al cerului

prǎbușindu-se-n ape

cu mine cu tot…

nu știu niarne*

dacǎ sufletu-mi are o culoare anume

cât cântǎrește

dacǎ îi e foame sau sete

cred cǎ este ca o adiere de vânt

fǎrǎ somn

cǎutând permanent celulele liniștii

afundându-se în cel mai adânc colț din mine

curgând apoi picǎtură în sânge…

mă stăpânesc să fac un gest niarne*

fără să cuget

intenţia i s-ar putea voala

iar eu aş trece prin acest veac

cu o tristeţe din ce în ce mai mare

că nu am fost înţeleasă

mi-aş ridica privirea spre lumina cerului

ochii mei atotînţelegători

şi-ar lepăda  lacrima…

caută-ţi un loc curat niarne*

aşază-te pe el nestingherit

acum în preajma sfintelor sărbători

eu mai curăţ înlăuntru-mi marginile existenţei

de aerul nociv

ce are tendinţa să treacă de la alţii la mine

printr-o vorbire neîntreruptă

mai am timp să-mi…

asmuţită de vaietul firului de iarbă

când se face verde

de parcă

sângele e-nfierbere

transformându-mi sufletul în clorofilă

mă acoperă o umbră

totdeauna verde

am impresia că sunt o ramură a vieţii

ascultându-și foşnetul

pe care-l bate în zadar vântul…

sentimentul cunoașterii

mă judecă din pricina convingerilor

iar tu

vei fi mai mult decât jumătatea lor

dacă voi trăi în numele păsărilor

îmi vei abate zborul

luându-mă sub aripa-ţi întinsă

simțindu-ți respirația înăbuşită

ca şi cum

cineva de…