niarne*

[Rodica Lupu]

         

sentimentul cunoașterii

mă judecă din pricina convingerilor

iar tu

vei fi mai mult decât jumătatea lor

 

dacă voi trăi în numele păsărilor

îmi vei abate zborul

luându-mă sub aripa-ţi întinsă

simțindu-ți respirația înăbuşită

ca şi cum

cineva de sus

m-ar fulgera cu lumină identică cu privirea ta

când în găvanul ochilui tău m-aș privi fără aripi

n-aș mai zbura

 

lasă-mă să trăiesc în numele ierbii

umbra oaselor mele verzi

ţi-aş aşterne-o pe trup

îngenunchind pământul sub talpa-ți

ca un arici

îţi voi penetra carnea

circulându-ți fluid verde prin vene

mǎ voi îndoi

în adierea timpului

așezându-mi-te deasupra scut fraged inimii mele

 

 

niarne=apelativ adresat sinelui

12 decembrie 2010

        

[Rodica Lupu]

Da domnule Ion Lazǎr da Coza, aceastǎ „tǎiere” a versului este o problemǎ mai veche pe care n-am lǎmurit-o încǎ! Am fost sfǎtuitǎ sǎ țin cont de rimele involuntare. Pentru a le elimina, am fost nevoitǎ sǎ „ciuntesc” versul. Mulțumesc pentru aprecierea textului, chiar și în aceastǎ formǎ!

 

[Ion Lazăr da Coza]

Versurile sunt „tăiate” nefiresc, căutând mai multă profunzime, probabil. Profunzime ai în poezie dar ea nu vine din artificii răsuflate, ci din valoare de necontestat a textului.

da Coza

[Rodica Lupu]

Mulțumesc Sofy de trecere și cuvintele de apreciere lǎsate aici! Acest „dialog” dintre mine și „ niarne”, este prezent  în mai multe poeme, cu diverse teme. Sper ca cititorul sǎ se regǎseascǎ în unele dintre ele! Tot cu prietenie, Rodica!

 

[Sofia Sincă]

Frumos, profund, mirific. Deşi nu-ţi cunosc stilul, ce am citit m-a încântat. Sper că urmează şi alte minunate poeme.

''doar respirarea'' - ''doar respiraţia'', este mai româneşte. De fapt se simte vag influenţa unei limbi străine... sau poate mă înşel. Apreciez că ai explicat titlul.

Cu deosebită prietenie, Sofy!