Dacă-am putea vorbi-ntre noi, fără cuvinte

Despre tăcerile ce-au început să ne doară,

Dacă-am putea merge fără paşi doar înainte,

Fără să facem prea des noduri la sfoară…

Dacă ne-am putea privi mai des în lumină

Cu ai minţii ochi, fără niciun fel de-ntristare,

Fără s-aflăm în miezul nopţii vreo vină

Pentru zilele gri, fără scări către soare…

Dacă-am putea creşte, pe umeri, doar primăveri

Fără să trecem…

atât de noiembrie

în mine

afară

melancolii cețoase spintecă

duminica fiecărei zile

și atunci

din brațe îmi curg ultimele frunze

din ochi ultimele ploi

până la desăvârșirea primei ninsori de aduceri-aminte

mai e un pas de lumină gri

și un șir lung de corbi

ce își coboară prevestirile

prin cerul deschis

pentru primenirea unui alt anotimp

reci neliniști sapă meticulos

trepte pentru…

Așa, cu tine departe, parcă mi-e bine...

Las lujeri noi să-și răsară copacul din mine

Și-n priviri să-mi crească-aceeași lumină

Ce-nfășoară zorii-n perdea de foc și rugină.…

Repostare dintr-un timp trecut, cand muza mi-era aproape, cu drag de voi.

La multi ani, doamnelor, numai bine, domnilor!

Femeie, nu ales-am eu să fiu,…

Ninge cu patimă și poate, fără niciun folos

Iarna coborâtă-i din ceruri și umblă pe jos

Pe brațe cu vânturi și-n păr, imitații de fluturi

Cernând pentru noi albul unor noi începuturi.

Curg dantelate mătănii din palme de nori

Pe furiș, prin aduceri-aminte mi te strecori-

Tai poteci fără urmă prin omătul zilei de ieri

Când săraci eram în vorbe și-n atingeri stingheri.

Ninge sălbatic, așa cum de mult n-a…

trist noiembrie, prea trist...

la fiecare pas, îmi plouă

ude-s jumătățile-amândouă

cea veselă-i

cu râsul strâmb și împietrit în frig

cea tristă-i  prea tăcută

nu pot cu ele să mai strig

și nici spre cer să îmi ridic privirea

s-ar întâlni cumva aiurea

lacrimi verzi

cu lacrimi reci și gri

și poate, să plângă împreună

nu ar ști

de mila celor gânduri-vrăbii zgribulite

pe brațele de…

Ce toamnă coboară, cu-mbrățișări umezi şi reci…

o primăvară-ntreagă

crește crud sub pașii mei

alung în ieri tăceri,

lui mâine-i cer pământ de noi alei

și prin poienile din toată ființa mea

aștern covoare verzi

cu margini dintr-un rest de nea

înalt visări în patru zări de vânt

și dacă-ncep cumva să cânt

nu te mira

ascultă-mi inima și glasul

și  pasul, lasă-l

să-mi însoțească pasul

te-oi duce-n primăveri ce nu le știi

ce nu-s…

Nu știu de ce, doream să pleci

Dar și cumva, să îmi rămâi

Să pot să mai culeg un răsărit

Din ochii tăi căprui

Să-ți las în palmă

Roua ochilor mei verzi

Cu mângâieri

Tăcerile-mi să le dezmierzi

Să îmi săruți

Neliniștea zvâcnind din tâmple

Povestea

Să o lași încet să se întâmple

Și-apoi cu focuri mari

S-aprinzi o margine de noapte

Vreascuri să îți fie depărtarea

Ce ne mână către…

Nu-ți voi mai scrie,

decât din când în când,

voi aranja cuvintele

pe raftul fiecărui rând,

nu toate,

doar cele simple

și calde,

de iubire,

cele ce știu

să scrie-ncet povestea,

cu-a lor înșiruire.

Citind,

ai să m-auzi cum răsfoiesc

îngălbenite file

din timpul scurs în van,

și-ți va părea târziu și nefiresc

să-mi scrii 'napoi,

să-mi spui cum fiecare an

tot mai grăbit își are pasul,

cum în…

De prin străfundul

cotloanelor de aspru ger

și din albastrul celui mai albastru cer,

am izgonit un rest firav de iarnă

și i-am cerut

deasupră-ți să își cearnă

ninsorile cu care

îți era cumva datoare,

să își întindă 'nainte-ți

albele covoare

de neatinsă nea

în care pasul tău, de va voi cândva

să se afunde,

căutându-mi blestemata urmă

ce prin tine-adâncuri

ară și tot scurmă.

M-a ascultat…

Auzi? Foșnesc zăpezile în ceruri,

Se pregătesc, curând o să se aștearnă

Prevestind tăceri cumplite, poate geruri

Și-un început de alb prin altă iarnă.

Și sărbătorile foșnesc pe-aproape-

E vreme de colinde și de spus povești,

Zăpezile-or să vrea să ne îngroape

Acele drumuri vechi pe care trec calești

La care înhămasem caii unui vis

Cu coama din fuioare de zăpadă

Și-aripile de gânduri. Ți-amintești?…

N-ai mai trecut de multă vreme pe aici

Îți mărginisem drumul cu palizi licurici

Și coborâsem pentru tine, din ceruri, altă vară

Să bată-n poarta nopții tale de tăcere amară.

Prin gânduri potrivisem roiuri de cuvinte

Ce așteptau un semn să-ți iasă înainte,

Să-ți spună despre timpul petrecut aiurea

Prin anotimpuri ce mi-au întomnat privirea.

Lăsasem pentru tine la răspântii semne

Să-ți fie călăuză și din când în…

Spune-mi, pe unde-ai petrecut acest răstimp,

Răsărituri câte-ai adunat, și unde

Te-ai ascuns de mine? Prin colțuri de- anotimp,

De tine, oare te-ai putut ascunde?

Spune-mi, de ce-ai tăcut atât de mult

Și între noi ai pus zidiri de-ndepărtări?

De ce-ai crezut că nu știu să te-ascult,

Sau să sădesc în ochii tăi virgine zări?

Spune-mi și de ce, și azi tot rău mă dori

Și-n trupu-mi înghețat se nasc…

octombrie-i sfârșit și-i mijloc de toamnă

deasupră-ne ceru-și răstoarnă

butoiul cu ploi

și dantele groase de cețuri

între noi punți de nesfârșite înghețuri

se-anunță din cenușia zare

e vremea să punem lumină în vechi lampadare

și cu mâini de noi tot mai străine

să cojim nuci

poate chiar și mandarine

coaja s-o punem în cana de ceai

s-amestecăm cu gândul hălăduind prin luna lui…

O așteptam, știam că o să vină,

Când ziua se făcea egala nopții,

Iar ore de-ntâlnire-n echinocții

Îi prevesteau cărarea de lumină.

O așteptam la orișice răscruce

Pândindu-i zorii fiecărei dimineți,

O așteptam așa cum doar aștepți

Un sol, ce veste bună îți aduce.

Din albul iernii, i-am iesit-nainte

Să o primesc așa cum se cuvine,

Să o întreb, ce știe despre tine,

De ce îmi pui tăceri peste…

Ninge, iubire

la mine puțin, la tine mai mult,

zbuciumări de alb

presimt într-al tău de departe,

azi nu vreau să plâng,

doar să stau și s-ascult

tăcerea ta, tăcerea mea,

tăcerile toate.

Cărări de cuvinte 

prin amar de tristeți  și omăt

n-or mai întoarce iarna de-atunci înapoi,

timpul nu-și curge plecarea

cu clipe-ndărăt,

cum noi nu mai știm s-așezăm

stele pe umerii…

Când iarna va pune pe umeri poveri

ne vom închide

în casa din noi, pentru-o vreme

tu vei priveghea  aspre dureri

eu voi citi dezlânate poeme

printre aburi grei de iubire și-arome de ceai

ne-om sui visele-n calești

ce-au rămas fără cai.

Chiar și așa

vom pluti peste tot ce separă

lumea ta

lumea mea

de lumea de-afară

peste plopii ce-și strâng umerii goi

prin ninsori ce-și târăsc talpa-n…

Se vor cerne dragul meu, întâile ninsori

noi orizonturi mov le-alungă înspre noi

le-aș prinde roiul alb în rânduri de scrisori

de-aș ști că poate, undeva le-aștepți. Și-apoi,

Chiar de străin îmi va părea cuvântul

îl voi inchide-n albul colii de hârtie,

din tot ce-mi va șopti la geamuri vântul

voi încropi povestea ce n-a fost, cu noi, să fie.

Și-aș pune-n rânduri zboruri sidefii de fluturi

și-n plic aș…

d-lui Ion Vanghele

Dragul meu, e-o toamnă blândă

Ce în noi cu cețuri suie,

Zile gri s-au pus la pândă,

Simți mireasma de gutuie?!

Tu-mi compui versuri banale,

Eu îți scriu pe foi de noapte,

În tăceri autumnale

Vom ascunde doruri, șoapte...

Vom privi mirați spre stele,

Tu departe, eu departe,

Prabușind în praf castele

Din zidiri de frunze moarte.

Somnu'-ncet…