dacă întâlnirea cu tine este din întâmplare

nu știu

dar te întreb

de ce miros a mărgăritar

eu c-un gust de toamnă şi parfum de gutuie?

de ce alerg spre tine? 

când zarea picură sfere

plecările mele deveneau motivul revenirilor

şi…

privesc  prin locul găsit

mai curat pe sticla plină

de aburi 

praf şi 

un fel de mâzgă

de pe sub roţile maşinii

aflată într-o cursă  de spulberat depărtări

și mai să ajung  lângă tine

dar nu…

cuvintele dor  în faţa  oglinzii

unde tracul se joacă de-a priselea cu emoţiile

că nu  reuşesc să încheg

o scuză măcar

de ce ochii sunt umezi sau

că în suflet  mereu e arșiță

nu înţeleg  cum de ai ajuns să mă locuieşti

cu o aşa îndârjire

tatuezi  timpul petrecut împreună

să nu uit nimic  

scrii direct pe piele 

și te las pentru că

ne-am cunoscut scriind

ne-am…

dacă tu ştii altceva  mai adevărat ca dorul

spune-mi

cum de sunt la distanţă de un sărut

ba milimetric lângă tine ajung

tăcută

îndelung

șovăind

cu intensitatea  care poate să dăltuiască emoţia

în formă de inimă, săgeţi sau orice  altceva care  să te și doară

apoi  

neștiută de tine

să fug

undeva unde pot afla cum e dorul ce doare prin starea de strigăt

de ce fugi?

cu vocea gravă și…

gros mai este zidul proeminent din piatră

cu înălţimea lui

pe lângă el aruncă

acelaşi gând 

tăios

să mă ridic mai mult nu pot decât pe vârfuri

în pământul reavăn de sub talpă

lumina o simt rece suliţă în ochi

prin fantele înguste cu sârma ghimpată 

cuvintele acide pătrund până la os

palme sfâşiate în crăpături curg răni 

pereţii de prin colţuri îmi strigă pleacă

toţi deodată

mmmda

şi mă închid…

cum stai aşa privind peste departe de parcă-nveţi să zboare pescăruşii pui

se potoleşte marea valul tenebrele-n furtuni

'n albastre ploi de toamnă curcubeie văd

jur că luna nu

ochii tăi sclipesc de mult prea multe stele 

şi cerul tot

deplin

e alb

de prea senin

în sânge pe sub piele oasele când gem

durerile scrâşnesc se rup pe maxilare cuvinte se strivesc

dar şi atunci rămâi

la fel de calm de…

 în braţe-l ţin)

doar depărtarea asta îmi înmoaie vocea

cuvintele în lacrimi se ascund

de ce mă dor

nu am să-i spun

sughiţ de prunc la sân ca fructul copt miroase

şi-i totuşi crud

gânguritul lui

respiră iubirea ta de mamă

surâs

îl simt 

cuvinte nespuse nici de tine

zidesc stări ce ascund mâini întinse

tu de o parte

eu de cealaltă

resuscitări de vene

braţe torsionate

de gânduri rebele

invizibil era zidul atunci

acum gros de stări cu miros de carne

şi o noapte de dragoste după care tânjim

timp încremenit

pe gândul fad

urme de paşi

paşi de cuvânt fugind de colo colo

eu de o parte

tu de cealaltă şi mai departe

cu urechea…

prefer albul şi nu numai

cum îţi spuneam 

reciclez vise

multe sunt ca nişte avertismente de cod portocaliu

parcă ar mai conta

e viscol prin mine

demult

ca-n iarna asta

şi totuşi îmi doresc

să-ţi arat

cum ţin în căuşul palmei

o clipă

între fulgul de nea şi picătură liniştea

iubirea

o imensitate

în micile…

sunt ticsită de fumul clipelor

stinse pe lumânări

aprinse

când paşii mei nu îndrăzneau să pătrundă

într-o noapte virgină

de teamă că feminitatea urmelor mele nedumerite

strică echilibrul unui poem

codificat de mesaje

continuu

prin sânge

cu tine

decodificându-l

curgeam fluviu albastru

nu mai ştiu de când

timpul scuipă din el tot fum

peste scrum

şi nu mă mai miră de ce gândurile mele

rămân…

fâşii de lumină  frumoase mai sunt 

cum le privesc printre scânduri de gard 

admir şi lumea

nu ştiu de ce când spun ceva

întoarce spatele

probabil inexistenţei mele

lângă o groapă de gunoi

cum sunt

lipită de gard

încerc să înţeleg dacă exist

umbră nu fac deşi lumina nu are cum trece prin mine

iar din cap până-n picioare pic de reflexii

nu-s

tot cu fumurile mele am noroc

la propunerea lor…

un ieri însemnat într-un loc alb de orhidee

bujorii din obrajii mei 

nerăbdarea ca jarul încins

strânsă în palme 

cămaşa deschiată nuanţă de soare

cel mai mult

măr crud din mare adâncul violet

intens

privirea geloasă muşcând din mine

şi azi îţi place

de dor ascunşi în lacrimă 

scuturam cerul cu tot cu fulgere

prin furtuni

norii ochiţi cu suliţi de lumină

ploua peste noi linişti

din rogvaiv nuanţe…

trăiri încurcate în teanc de cuvinte leagă dezleagă emoţii alt teanc

nu ştiu ce mi se întâmplă

linii bizare semne şi litere

fără niciun sens

le-ai lăsat aşa

suspendate între puncte puncte prea multe

silabe disparate îşi caută înţelesul alături de altele

nu se potrivesc

început fără final

de ce a rămas ?

nedesluşit îmi desenezi cu roşu ceva

eu privesc 

tu taci scrii retuşezi

iar ştergi

cum nu…

ochii larg deschişi ceaţa şi fluviu miros de alb  

odată cu trecerea ta

prin mine 

vânt rece furtuni se opresc

respiraţia luminii în clipă

e atâta dimineaţă

mănunchi de raze

nerăsărite încă

îmi prinzi pe sub val

încet

să nu se tulbure

atunci

când  ne suntem

sau când

de atăta dimineaţă

ne-am fi pierdut demult

 …

de reverul nopţii

ascuns

misterul aruncă mănuşa pulsului amorezat

pe braţ tresare în mai vreau

tăceri descheiate

foşnet gânduri

fiori îndrăgostiţi 

furişează senzaţii

lăsate pe lob

mângâiere

şoptind sfârşit de preludiu

trandafirul de la butonieră

prinde iz de noapte

freamăt

dorinţa se plimbă ne plimbă

retraşi în noi ascultăm…

între vis şi starea de prezenţă
sunt
aproape de o limită
îngroşată
a naibii de tare
că nu pot trece de ea

îmi este mai uşor când mă aştepţi
într-un poem
în cuvântul cel mai strâmt
inteţionat ales aşa
că îţi place 
să nu mai am cum
nimic să-mi feresc
iubindu-ne

deja

e ziuă, ziuă
în vis
odată cu ea se termină şi el
repetabil
cumplit este că 
mor trandafirii

da

pentru

noptea în doi…

ninge iar

pe de rost ninge
acelaşi ritual
viscol
prin cuvinte
e frig
tremur şi scriu o scrisoare
dragă moş crăciun
nu mai veni la mine
cu barba aia de vată
nu mai veni
de sărbători
îmi doream ambrozie
a dispărut
ca mit
şi vrei să mai cred în tine
când ninge pe de rost
poveşti fără poveşti
la gura sobei
fără…

Dorinţa freamătă o melodie

Cu poftă de amor clipele amuţesc

Tăcere în senzaţii torni

Vag 

Neştiind cum şi până când

În noaptea asta cu aromă

De fruct interzis

Mă laşi să curg

Nesaturat

Din emoţii  sorbi

Ca şampania degustată 

A plăcere

Şi...

... şi tăcut mă bei

frunza necăzută

încolăcind un ram de umbre alungit

încorsetat de frig

cade greu  

prin iarbă

acoperă un pas ce-i lăsat stingher

sub un strop de linişte

nu mă vezi

răsuceşti călcâiul în sâmbure de câmp

strivit e pământul, ghiocei din alb

rupt în amintiri

miroase a dragoste

privirea sticloasă  ascunsă-ntr-un sfârşit

cu aduceri aminte la început

de anotimp

umpli paharul gol…