desculți

[Maria]

dacă întâlnirea cu tine este din întâmplare
nu știu

dar te întreb

de ce miros a mărgăritar

eu c-un gust de toamnă şi parfum de gutuie?

de ce alerg spre tine? 

când zarea picură sfere

plecările mele deveneau motivul revenirilor

şi multe mai erau
deşi 

nu am vrut să ajung la tine

rămâneam 

cu braţele goale
şi desculţi

rămâneam

M.

[Maria]

Gabriel, Grig, Ada, Nuta, Ana, Mihai, Vasilisia, mulțumiri din suflet pentru empatie și aprecieri!  Vă îmbrățișez!

Cu drag, Maria!

[Mihai Katin]

acest  poem  este  ca o  irepetabila zbatere a  iubiriii,sublima si  frumoasa intrebare...

de ce alerg spre tine? 

când zarea picură sfere

plecările mele deveneau motivul revenirilor

şi multe mai erau
deşi 

nu am vrut să ajung la tine

rămâneam 

cu braţele goale....acest  poem al  metaforii cautarii,al  acelui de ce prin care uneori   ne  intrebam destinul...

cu  pretuire!

[Vasilisia Lazăr]

Nu s-ar schimba sensul, dar e ok oricum. Te îmbrățișez, draga mea!

[Maria]

Poezia cere perfecțiune sub toate aspectele! Vasilisia,  femeia-poet, nu scapă nimic din vedere tocmai pentru perfectiunea poeziei! Mulțumesc, Doamna mea dragă! De pe telefon ma descurc cam greu, dar  am postat ca să eliberez cumva starea ce mă domina!  Mă așteptam  pe la diacritice, să fie măcar o scăpare, când colo ... ai obesrvat  altele,  scuze Poeziei, scuze și ție, Vasilisia, de fapt, tuturor celor ce ați  trecut prin și peste textul meu.

P.S. desculți, pt că  e la plural, noi rămâneam așa! Poate fi și desculț dacă se caută pe la sensul figurativ sau  pe la la mesajul subliminal... poate fi si așa , dat pt asta mai trebuie să apară ceva stări  prin rescrierea textului. 

[Maria]

 Din nou, mulțumiri vouă!

[Vasilisia Lazăr]

O poezie diafană. Frumos, Maria!

Cred că forma corectă ar fi „desculț” și nu „desculți”.

Înaintea semnului întrebării, dar și a altor semne de punctuație, nu se lasă blanc. Aici, trebuie lipit semnul întrebării de cuvântul „gutuie”.

După cuvântul „zarea” sunt două blancuri, trebuie doar unul.

[Maria]

 Vă mulțumesc tuturor!

drag,

Maria!

[Maria]

Nuța, nu e nimic de iertat pt că sinceritatea este atât de frumoasă, mai ales când e vorba de Poezie! Apreciez cum percepi acest text, dar prin mine, cu acele cuvinte  la care tu ai renunțat, se accentuează dilema dintre ce este și ce nu trebuie să se întâmple. Poate că  o să le elimin, deocamdată nu sunt în stare. Multumesc mult!

 cu drag,

îmbrățisări!

[Nuta Craciun]

Eu aș elimina versul 2 și 3 ... și aș mai elimina câteva cuvinte ca să rămână un frumos poem minimalist. 

Cam așa o văd eu, să-mi fie iertată îndrăzneala de a restrânge puțin, doar pentru a sintetiza mai subtil starea poetică:

dacă întâlnirea cu tine este din întâmplare,

de ce miros a mărgăritar

cu gust de toamnă şi parfum de gutuie?

 

de ce alerg spre tine dacă

plecările mele deveneau motivul revenirilor?

şi multe mai erau

deşi rămâneam mereu

cu braţele goale

şi desculţă rămâneam

[Ada Nemescu]

Adevărat, un poem strigăt, o retorică delicată, iar în final concluziv, acea repetiție voită - rămâneam...

mi-a plăcut, aDa