O linişte se lasă-n gândurile mele

De mi se îneacă deşerturile firii

În târziu de soartă când clipele trec grele

Adun din nou în mână zorile iubirii



Şi cum te visez în orice înserare

Trăind înfiorat plăcerile senine

Inima-mi vibrează ca-n faţa la altare

Când cuprind în braţe sufletul din tine



Zâmbeşti ca din picturi…

Dacă aş fi putut să fiu nemărginirea

Iar destinul leneş n-ar rătăci în mine

Aş zămisli miraje lungi ca nesfârşirea

Cu mintea mea-n clipa uitărilor de sine

Iar sufletul în care dospise noaptea clar

Adânca frământare de păduri virgine

Privea cum se coboară pe reci cărări de var

Amurgul multor ani ce tot s-au strâns în mine

Obosit de timpul curgând neiertător

Cu vise anonime ucise în tăceri

Sorbind…

În gară bătea un ceas secundele vioi,

Sub cerul adormit târziu şi fără oră,

Sprijinit de aer având ochii stinşi şi goi,

Trecea un timp prin noaptea lungă şi sonoră.



Poate că şi-acum, obosit şi căzut pe brânci,

Acelaşi ceas măsoară fără ca să ştie,

O lungă îmbrăţişare cum a fost atunci,

C u-n timp trecând prin gara rece şi pustie.…

Noaptea obosită se-aşterne şi suspină,

Pe lumea adormită în câmpii de vis,

Cresc fiori în suflet - amară rădăcină,

Şi gândul mi se frânge pe margini de abis.



Sunt acum de piatră, în rece nemişcare

Şi încovoiat de zodii clipele măsor,

Când se scurg din viaţă cuprinse de mirare,

Iar din răsăritul magic văd apusul lor.…

 E ora când auzi nespusele greşeli,

 Incolore şoapte în tăcerea moartă

 Amare  gânduri şi triste îndoieli

 Ades lovesc în a sufletului poartă.

 În margine de lume strâns la pieptul său,

 Aud ursita în liniştea-i deplină,

 Şi simt cum vin  părerile de rău

 Ca o boare din stranie gradină.

 Nelinisti dormind goale-n piept s-au deşteptat

 Prin ceasuri sure timide se coboară,

 Şi visele apun din gândul…

Am s-adun din timp orele în mână,

Şi zile bune şi nopţile târzii,

Când trec suspine ce nu se-amână,

Ca o melodie a toamnei timpurii.

Şi stele-adun clipind uşor din gene,

Ecoul ce sub cerul gol se-ascunde,

Şi-adoarm în patul nopţilor perene,

Ca pe zăpada liniştii profunde.

Iar când noaptea cerne şoapta ca un scrum,

Pe lacrimile umbrelor întinse,

Prin linişti rătăcite fără drum,

Îmi poartă paşii…

În largi azururi cu vâlvătăi de aur

Zorii se îmbracă în straie de festin

Liniştea  întinsă doarme pe coclaur

Şi-un vânt şoldiu viseaza straniu-i destin



Un foşnet zgribulit pomii îi deşteaptă

În răsărit de sânge moţăind prin nori

Sub cer de ceară melancolii aşteaptă

Să-şi scuture vazduhul caldele culori



În miezul zilei cu poala…

Pe zări cernite tăcerea s-a-ntronat,

Şi picură cu stropi de întuneric,

Cuprins de temeri în urmă am lăsat,

Sositul ceas al unui timp himeric.



Şi-l sorb la nesfârşit ca pe-o uitare,

Ca pe un plâns al arborilor goi,

Un gând îmi las de deznădejdi fugare,

Pierzându-şi urma prin sufletul din noi.



Şi nu mai plâng ce n-are…

Eşti răspântia dintre două lumi

Două drumuri ce picior nu a călcat

E pustiu ţinutul, cum să mă indrumi

Când roiesc în tine umbre de păcat?



Nu e nici-un semn pe care drum s-apuc

Şi întors din vremi mă îndrept agale

Cu patimi albe şi rătăciri de cuc

S-adulmec sâni cu sfârcurile goale



Ce drum să aleg? Răspântii s-au deschis

Ca…

Captiv al lumii, împresurat de umbre

Şi învins de vreme la fiecare pas

Rătăcind prin noaptea gândurilor sumbre

Caut nemurirea în rar bătăi de ceas



Şi-am să las din mine sufletul să zboare

Spre-naltele câmpii - aurori divine

Când sfios străbate căi şerpuitoare

Să-şi găsească drumul întoarcerii în mine



A strâns în…

Timpul care trece, nu pot să-l opresc,

Nici clipa tulbure ce mă străbate,

Când visele în spaţiu se împletesc,

Cu necuprinsa mea  singurătate

Străbate surd cărări de linişti pure

Săpând în malul suferinţei mele

Tot sapă ş-adânceşte cute sure

În ursita zâmbind sub negre stele

Curge timpul din trecut în viitor

Pe câmpii de veacuri în mişcare

Miraje sumbre zac tânguitor

Ca lacrimi albe-n goalele…

Ai părul negru ca fuioarele de fum

Ce poartă-n ele dorinţele carnale

Eşti cuceritoarea fantasticului drum

Cu sublimul dans al şoldurilor goale

Ochii tăi, culoarea adâncului etern

Ce-au tremurat in ei rozele păcate

Culoarea senzuală a buzelor ce-aştern

Agonii si voluptăţi pe jumătate

Marin Voicu

În cerul meu de somn totul mi s-a stins

Trădate gânduri vin adormitoare

Ca otrava dulce-n viaţa-mi de învins

Pătrund în mine adânc, înrobitoare



O tăcere grea, albă şi domoală

Ca o vrajă în jurul meu se ţese

Sub geana fină, umedă şi goală

Se târăşte-un vis pe sâni de preotese



Nelinişti crude prin mine…

În ochii tăi văd doar neîmplinire,

Ce îmi dezleagă destinul meu amar,

Iar glasul tău, foşnind din amintire,

Răsună-n suflet din ce în ce mai rar.

Mai văd acum şi-un vis apus în tine,

Pe care-ncet, încet tu îl vei uita,

Iar eu, acelaşi vis desprins din mine,

Am să-l aştern covor în faţa ta.

În ochii tăi, un lac de întuneric,

Încă mai văd extazul sfânt pulsând,

Dulci fiori prin piept curgând câte un pic,

Îngeri şi…

 Prin ani cu mersul lor înţepenit,

O amintire işi mai poartă paşii,

Pe sub pomul ramas neînflorit,

Ce-l plâng acum din harfe îngeraşii.

Nici-un pas nu calcă praful de pe drum,

Au asfinţit în vreme trecătorii,

Şi orice vis e-acuma doar un scrum,

Încremenit în poala depărtării.

Vor mai trece ani fără ocoluri,

Cu-acelaşi vis sub zare adormit,

Vei şti oare cum se ofilesc fioruri,

De sentimente ce n-am putut să…

Eşti înger din Universul paralel

Şi rătăcesti prin liniştea-i deplină

Pictezi pe suflet vise fel de fel

Când noaptea se revarsă luna plină



Un înger, o făptură zburătoare

Pe cerul albăstrui sub care norii

Se scurg în depărtări tânguitoare

Unde stau şi visează muritorii



Eşti înger, eu om ce trudesc să ştii

Să nu fie-ntre noi…

Nu-mi amintesc că picura amurgul

Petale de culori nălucitoare

Sub cerul ce îşi scutura tot crângul

De umbre-adânci şi visătoare

Nici plopii prinşi în răzvrătiri nebune

Cu dezgoliri de gânduri şi de foi

Când o vrajă pe-aleea de tăciune

Sculpta fiori prin sufletul din noi

Nici lacul cu oglinda secetoasă

Ce-l arginta o lună umilită

Sau gânditoarea salcie pletoasă

Clipind de somn în noaptea…

Eşti visul ce-a venit la mine,

 Pe lume n-am ştiut că eşti

 Ai ochi ca nopţile senine

 Cu stele-n bolţile cereşti.

 Şi-n ochii tăi văd  infinitul

 Cu-atâtea vise cuprinse-n el,

 Ţi-aud dorinţa şi tumultul,

 Închise-n sufletul rebel.

 Îţi simt neliniştile din gând

 Şi flăcări ce-n suflet îţi tresar,

 Dorinţe mute în piept strângând,

 Aduse de un vis hoinar.

 Inima îţi simt bătând…