Vameșul păgânilor cânta din lira peștilor,

în fața lui se înșiraseră stejari de război,

unii sfâșiau aerul, alții aveau dălți pentru veșnicie,

singurul drumeț care nu s-a oprit a fost încătușat de lumină.

Era duminică.

Ogoarele au învățat iernile să treiere,

orice movilă decupată din istoria noastră

putea fi baricadă pe sufletul meu,

dar am urcat pasajul cel mai sărat

și m-am trezit într-un duo celebru:

eu țineam…

când s-a agățat de pieptul meu
o pasăre
ai ucis-o
i-ai smuls penele
și mi-ai scris cu ele un poem
de dragoste

mai târziu am aflat
că pasărea murise instantaneu
într-un ciob de nimic
sub pene
pulsa numele meu
spre toate ridurile înserării

undeva

celălalt tu
învelit în ninsori
desena cercuri de foc
pârjolea temnițe și învăța orbii
să mă vadă

iubirea copilărise în junglă uneori în verde-eronat

de curând se mutase la oraș

dovadă șerpii de pe străzile moarte

(de atunci port cizme tot timpul

cele nevăzute strălucesc în  iadul aurului)

privirea ta ucide în somn

mă tem că va trebui să te zidesc

într-o metaforă

se zvonește despre luceafărul spart

în copacul ateu

descurcă-te

luna e în carantină își poate revărsa năduful

cât ai bate un…

mă rugam să vină iar dimineața,

în fiecare umbră te vedeam pe tine, orfan nenăscut,

aveai în mână o creangă și dirijai oastea spre fortăreață;

parcă era duminică,

ori poate simțeam liniștea din zgura pământului.

mi-am ridicat gulerul, repetam întruna e vară, e vară, e vară,

W. era rănit, zăpada îi dăruise un chip nou,

îl priveam dintr-o schijă, un râu se răsfăța în sângele nostru,

câte flori de cireș cu mugurii iernii în…

punctele cardinale au salutul lor

importantă e secunda  în care fulgerul devine translator platonic

niciun ogor nu rodește fără toamnă

privirea de astăzi tocmai și-a dezlegat ochii

apoi a zis

aici va răsări iasomia

a încărunțit până și jocul de șah

regina uită că e o piesă și merge pe lângă căruță

mereu pierde șalul de pe umeri

acum vine siberia și-i aduce o sanie

dar nu

o vreme hainele tale îi vor înveli…

E pace-n pasteluri și-un nor se încruntă,

Fântânile-s toate fecioare la drum,

Coboară-nserarea pe zarea căruntă

Și-aduce-a descântec din brumă și scrum.

La colț de mesteceni se-ntoarce să-și strige

Iubirea de-o vară, s-o strângă la sân,

Dar haina-i șireată, rugina-i ajunge

În plete, în sânge și-un soare hapsân

Pândește-ntre cetini sculptate pe stâncă!

În straie de aur, tu tremuri și taci.

Mă-ntorc spre…