Când timpul

cade în adânc,

adorm

la gândul trăirilor

promise…

în cuvânt.

depărtează amurgul serii

timidă

strivesc temerile din priviri

mai pun un unu pe frunza încolțită

... ai grijă

nu atinge nisipul

nu vreau să-mi umple plămânii

cerul

respiră în vârful peniței

desenez

albul gestului tandru

mângâie conturul

suspinul

cu mâna întinsă a lui Proteus

sărută nou-născutul muzei

pentru a-mi potoli setea

setea de-a dansa

verdele…

LAMĂ   DE   BISTURIU

coşmar de lună plină

mătrăgună în licoare diurnă

cazanul cu smoală

leapşa cu pedeapsa iluzorie

în timp fără sămânţă palpabilă

şuvoi de invective prelinse de-a valma

spaţiu înecat de poşirca umană

între geometrii muşcate din matrice

de larve fără identitate exactă

relieful…

Mă uitam

pe la tâmple

şi vedeam

printre firele

de-un alb-argintiu

altele

de-un negru

aprins

să mă bucur

acum

cât mai e timp

că-ntineresc

pentru

viaţa de după

ce casă din pământ

împodobit

cu flori viu colorate

şi-un vişin

în rod

hrăneşte

în zbor

păsări.

Nu-ţi cer nimic, dar dac-ar fi să-mi dai

Un râu aprins în rugile polare,

Să-ngheţe-adâncul în frânturi de rai,

M-aş face ţărm cu chip de aşteptare.…

mi-e limpede să pictez cu aripile mele

picuri de suflet

însă dintre toate continentele de pe retină

unul se duce parcă spre nord…

mai pun o cană cu apă în buzunar

 nu contează că pașii se pierd sub greutatea lor

 aștept un "iubito"

 să-i desenez tremurul

 urciorul e spart

 odată cu el și căldura

 așteptarea sângerează

 nu pot ridica privirea

 umerii căzuți sapă besmetic după o amintire

 să-i construiască 

 din lutul cenușiu

 casă

 ... himere

 în duioșia vasului

 tremurul…

cândva o să văruiesc gardurile

Lupul pământului

nu vreau să-mpiedic lupul pământului

să mă parcurgă în cercuri sau în zigzaguri

vertebra de piatră ancestrală măsoară veşnicia mea efemeră

pe scut de lumină arhanghelii licitează în iarbă

cerul în tindă să-l…

Port pe umeri povara iubirii.

Copacul din spatele casei

mi-a adus păsări de gând

ca să-și facă cuib

printre ramurile tainelor mele.

Port pe umeri lumea 

iar împlinirea ei 

mi-a răsărit în locul lăsat

de albul ochilor.

Port pe umeri sinele...

Am învățat să nu-l mai uit printre cuvinte.

Nu mi-am uitat povara printre suflete rătăcite.

Fluturii vor să zboare și ei

printre tainele…

habar nu ştiu

pe cine rad uneori

în oglindă

cine e acest individ

ştirb

cercănat

albit

pe alocuri stupid

am fost îmbrăcat

cu altcineva

nedemocratic

(vreun personaj ratat

uitat într-un vestibul de teatru)

iar acum iubito

mă faci atât de gelos

opreşte-te

nu mai săruta acest străin

cu atâta patos

mai bine scoate-mă din…

Bălteşte

o lumină scursă

din felinarul afumat

în verandă peste oase

şi măruntaie-n ruină

cu-o urmă de creier

din umblătorul schelet

al celui ce-aşteaptă mâine

răspunsurile întrebărilor

de azi.

dacă mă gândesc mai bine

nici bumpy-jumping n-am făcut niciodată

dar simt că dac-o să-mi leg

corzile nesăbuinţei de tine

pot să m-arunc şi de pe nori

e timpul pentru prima nebunie

(pân-acum n-am făcut

decât mici drift-uri

pe şoselele gândului)

îmi va trebui muuuuult curaj

pentru urcatul clandestin într-un tren

sau pentru prima sesiune rapidă de rafting

printre cele mai spectaculoase…

De nervi

în scrumieră

rumeg ţigări

căci timpul s-a oprit

pentru mine

departe

şi nici telefon

nu mai am

legătura

cu lumea mea

să cer

nu pot

şi afară  plouă

într-un pahar

de vorbe roşii

cu năduf

sting ţigările

una dupa alta

în scrumieră.

 îți închipui maci crescând din umeri

 somn albăstrit de cea mai frumoasă așteptare

 iubite

 oprește-te

 te minți 

 te minți că știi cum dulcele șoaptei este sete

 … aduni himere

 modelez din liane centura

 care-ți va strânge macii mănunchi

 care-ți va opri scurgerile sângerii sterile

 să nu ajungă în numele meu

 în fila goală

 … mă privești dincoace de geam

 (pulsul cordului l-ai lăsat…

cu răstignire în priviri
îmi aflu adăparea
în cupe ruginite de sfârșituri

și trepte calc spre goliciune
și conturez cu ele
destin în palma orbului
ce-mi rătăcesc pe căi lactee
răspunsuri limitate

dezmărginirea sinelui șoptește

eu n-am ucis misterul
m-am însoțit cu el
la granița cu Dumnezeu

Aș fi ucis o lume pentru tine

Și anii mei i-aș fi ucis pe loc,

Fără să știu ce viitor va aparține

Pădurilor ce-n vise le-am dat foc.



M-aș fi făcut nebun îndrăgostit

Strigând la porțile ce s-au închis,

Peste pământ de rouă pârjolit

Fără să uit că viața ți-am promis.



Aș fi ucis iluzii dintr-o noapte

La fel de-ntunecată ca și-acum,

Să-ți pun la tâmplă nerostite șoapte

În care gândul să-și găsească drum. …

Opreşte norii!

 Tu, vânt…

Secundele  răstoarnă-le-n  palma

asprită de negrul gând al înserării

 Din necuvinte  înveleşte dorul şi  lasă cerul blând sa toarne

 zăpezi  de zâmbet  în clipele aşteptării

Citeşte  stelele!

Tu, vânt…

Îngeri  trimite – mi iar în  ochi de noapte

Răspunde  glas de cer  în şoapte

  - Zorii, cern flori de lumină peste umbra de cuvânt ?

Sarută-mi paşii mici si creşte-i ca pe-un…