habar nu ştiu
pe cine rad uneori
în oglindă
cine e acest individ
ştirb
cercănat
albit
pe alocuri stupid
am fost îmbrăcat
cu altcineva
nedemocratic
(vreun personaj ratat
uitat într-un vestibul de teatru)
iar acum iubito
mă faci atât de gelos
opreşte-te
nu mai săruta acest străin
cu atâta patos
mai bine scoate-mă din mine
şi întoarce-mă pe dos
dacă voi fi prea mic
poartă-mă în pântecul tău
Adaugă un comentariu
ms Nuta!
Imi place:) (si inca cum!!!)
multumesc frumos!
o poezie de poezie, imi place mult cum ai construit-o... felicitari!
dacă voi fi prea mic
poartă-mă în pântecul tău
sublim!
Desigur fiecare clipă are adevărul sau neadevărul ei. Oglinda şopteşte.
Speranţa că ea (Eva) va înţelege intensitatea trăirii nu dispare, dimpotrivă îl va ajuta să se recompună.
Apreciativ, Sofy!
Oho!... Felicitări!
da Coza
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE