una mai mare și alta mai mare

cea din stânga are pervazul rupt

e plină de praf și geamu-i crăpat

greu mai zăresc prin ea

nucul sub care îmi beau cafeaua

și dorul în fiecare dimineață

 când doar eu te iubeam păcătoasă prăvălită în mit nu mai ești a mea tot mai mulți vin acum să se închine la tine și mai mulți cu rugi ori cu cruci pe tavan să-i binecuvântezi să îi vindeci de sine să îi vindeci de viață îți cer să le faci cunoştinţă cu God iar eu recunosc fără rușine gelos sunt pe moarte și cu drag i-aș omorî pe toți te-ai făcut sfântă pe neașteptate mânăstiri îţi poartă numele candelă şi nici măcar nu mai mă poți înjura dacă îți spun că în mintea mea ai rămas goală…

prea puțină mescalină tac invers timpul vine amestecat tot ce am fost voi mai fi ce n-am fost sunt numai eidolonul prostuț spectator al daimonului care-mi proiectează amintiri din viitor cu tine încă nu m-am întâlnit dar în această mandală fractală insist să te aflu chiar dacă totul e o scamatorie cerebrală dintr-un multivers everett puțină mescalină și tac totul e înăuntrul tău dorm cu cineva care crede în locul meu că exist pentru tine vis într-un vis din alt vis

 şi bunicul bunicului meu

nepotul nepoţilor mei nenăscuţi încă

mi-am trăit deja toate vieţile şi morţile toate mi le-am murit

am fost eu am fost tu am fost fiecare din voi unul câte unul

şi toţi laolaltă

am învăţat toate iubirile pe de rost

toate fricile  şi toate urile

să ucid şi să dau viaţă să râd şă să plâng cu râşii cu plânşii

dar de fapt n-am fost niciodată ceva în această iluzie

suntem într-un  teatru cartezian dragii…

“fă-te că trăiești fă-te că trăiești fă-te că trăiești” hohotitul bufonic proprietar al urechii stângi are mult mai mulți decibeli azi decât tânguitul suav sufocat „ce-ar fi să începi să trăiești” al suratei din dreapta constat între două palpitații ventriculare oarecum imun pe MTV  je t’aime din vecini the winner takes it all un portărel insistă să-mi sechestreze sufletul până la pensie copilul meu are tenișii rupți și mama amintirile stricate cineva fără nume la…

o femeie sare din tren la fiecare două minute moartea cântă ceva despre un fluture evadat din azil un centenar a fost depistat fericit ministrul şi-a dat demisia ministra şi-a tras o palmă să se trezească în capul unui poet provincial s-a găsit graalul a fost confiscat trenul a intrat în carantină dumnezeu face ştirile  manual de schizofrenie planeta are nevoie de singurătate

înjurături mi-au rămas (de la tata)

primordiale ce-i drept

şi acelea lipite de timpanul urechii stângi

pe care un orelist practicant budhist

mi-a scos-o fără ezitare din rădăcină

pentru mântuirea mea nirvanică anticipată

a concis aproape fericit privindu-mă

suferind atât de mult după şoaptele tale

alerg eu oarecum nepăsător de perspectiva edenică

după şoaptele tale singurele din lume

care m-ar…