am promis că voi invoca verdele

să fie al dragostei al instinctului al ploilor homerice

să-și plimbe spicele ca un trofeu imperial

precum albinele îmblânzite

pe obrazul nimfelor

facă-se voia vântului

în ochii mei un tigru venerează statuetele aprinse

dinspre soare se auzeau carele

mergeai odată cu ele prin zorii în clocot te dobora amurgul

spălat pe față

am ghicit drumul acela patetic cu…

mi-ar trebui un colaj cu tine

de când împărțeai lebede vânătorilor fără leacuri

încheiai nasturii piscurilor gemene

ori îți lăsai autograful în cartea de visuri a muzeelor nocturne

nu știu dacă ai certificat întregul

poate ai încrustat singurele gânduri exacte

sau ai trișat pentru o femeie-supernovă

un sentiment grotesc gâfâie la nouăzeci de grade

poartă bocanci farmaceutici (din scorburile exilate)

și câteva…

sigur ai un complice liniștea șerpuiește sub fiare

în universul meu pitic racii își scriu testamentul

casele sunt din zahăr și plouă des

clopotele respiră în mijlocul odăii un ecou șchioapătă e nou pe aici

grădinarul de serviciu culege trandafiri albi

îi colorează cu sângele

plimbă eșafodul peste pleoapele mele

sunt în cămașă de forță strig

câte sfori în actul acesta câte sfori?!

hambarele au fost bombardate așadar s-a…

abia am terminat de sculptat dealul acela

mereu îmi dădea de furcă

pe el trebuia să treacă spre munți caprele-negre

niciodată nu au ajuns

undeva se înălța o flacără le înghițea

de ce atâta iarbă când nimeni nu i-a cunoscut gustul nu știu

pe aici e noapte în degrade

a mai murit un cer alte două s-au rătăcit

mi s-au terminat copacii pentru chibrituri

i-am programat să-și amintească de mine peste câteva triluri

odată…

Privește răsăritul, e un crâmpei din tine,

Astăzi îți plimbă trena prin sferele divine!

Într-o nuanță fină, sub dunele de sare,

Porți pas de rouă caldă în trend de sărbătoare.

La margine de sete te-oprești o clipă-două,

Împarți în patru zarea, în două poate plouă,

Însă un sens de vrajă te capturează-ndată:

Pe-aici sunt holde multe și-mi plimb inima toată!

Știu că iubești cetatea Însemnelor albastre,

Pe…

de unde vine tremurul acela nostalgic și de ce un alai de furnici trec pe cer

de la dreapta la stânga

carul meu e în sufletul lor se poate să-l fure pentru un gram de nebunie

șapte zile am strâns boabe de încredere să-l rescriu

aveam paznici la fiecare movilă închideam ochii doar să-mi arhivez veghea

de care am agățat curajul pe tonuri

erai vizitiu de onoare la primul rond ai lăsat caii flămânzi

noaptea murmura ceva de Beethoven așa s-au…

nu nu sunt eu e strigătul unui răsărit pe țărmul pustiu

un crez uriaș străpunge marea ici-colo îngenunchează în petice de tine

mă ridic pe vârfuri părul mi-e plin de săgeți alb-sălbatic

miroase a busuioc și a spice din aria de joi

dacă mai socotesc și pescărușii care lenevesc pe jumătatea mea de corabie

sunt un înotător norocos

scoicile din zaruri îmi fac cu ochiul mă îndeamnă să le botez într-un fel

grația nu știe să coboare prin…