plouă cu sunete din cerul plângăcios

răsucind gândurile noastre

aproape incolore din cauza unor pauze între ele

ale tale prin mine despică umbre

ale mele prin tine despică singurătăți

le-azvârlim în focul fracțiilor 

gustăm echilibrul astfel

pe-o felie de timp unsă cu ceva dulcețuri expirate

acum-ul pare o floare de mai 

întinsă pe-un câmp galben…

nu  l-am înțeles niciodată

pe Dumnezeu...

L-am scris cu „d” mare

El mi-a spus să-l scriu cu D mic

dar să-L respect mai mult

m-am dus la biserică mai des

și  El mi-a zis că vin degeaba

dacă nu-L am în suflet

și m-am uitat în suflet

eu Îl vedeam

credeam că e acolo

spunea că este peste tot

deci trebuia să fie și acolo

în sufletul meu

și atunci...

oglinda...

mă întreba

de ce te…

nu n-am să-ți cer sufletul înapoi

 cel puțin în mâinile tale încă respiră

 în mine i-a murit până chiar și locul în care

 mi-l așezase Dumnezeu să stea

 într-o zi de Mai parcă era cu o viață înainte de tine

 astăzi acolo nu mai crește nici iarba

 și toate cuvintele mele

 se usucă și cad...

am spart din coajă şi sâmburii am scos 

cu răul din mine să mă fierb în oala

cu mucenici îngheţaţi de

patimi lumeşti

şi

rugă să-nalţ la El

să mă ierte

şi

voi să mă iertaţi.

Vă rog.

Mulţumesc.    

Se sprijină cerul pe genele-ţi fine

o parte din mine se frânge-n oglinzi,

luceferi albaştri prin zări nesenine

te roagă-n priviri aievea să-i prinzi.

S-adoarmă cu tine în muguri de vise

când soarele-apune pe umărul stâng,

să intru-n oglinzi cu uşile-nchise

şi-n ramele lor trecutul să-l strâng.

Corăbii de frunze plutesc înspre larg

pe buzele calde se-aud cum suspină,

minunile lumii când valuri se sparg

de umbre stelare…

Ruga românului (cea de pe urmă)                                      Ultima rugăciune a unui preşedinte

Dă-ne, Doamne, buni conducători!                                                Dă-ne Doamne să avem în loc

Dă-ne, Doamne, oameni cu tărie                                                     Presedinte jucător ca mine

Să aibă un singur gând în zori,                              …

 Te-am nemurit, silabă sau descânt,

 Întâiul gând ce-mi învelește visul,

 Cu tine am în suflet paradisul

 Doi îngeri goi, desprinși dintr-un cuvânt.

 Cu tine-am învățat ce-nseamnă zborul.

 Mi-ai presărat pe aripi praf de stele.

 M-ai ajutat s-ajung până la ele.

 Și mi-ai cules din curcubeu…

Ne-au îmbătrânit poeții,

repere cojite peste care

lipim postere fosforescente.

Nici ploaia nu spală, cuvântul tocit

nu devine o perlă,

un gând amputat ne doare

și-n moarte

și intră în copii,

fără să știm

că ploaia coboară la casa albastră,…

melancolie

Privesc indefinitul definit

și întunericul îmi stă pe umeri,

duc toate nopțile-n spinare,

robind tăceri și rumegând silabe,

se descompun în somn de aur pleoape…

Mi-am agăţat ploile de palme

cu lacrima unei toamne -

au devenit râuri,

şi tot curg prin mine de-atunci...

Nu udă câmpuri,

nu udă munţi,

nu udă copaci...

udă doar urmele mele

săpate în lut...

rădăcini ale altui copac,

ale altui munte,

ale altui câmp...

în poala gândului, mă simţeam inundat 

de lacrimi-stropi de ploaie căzuţi

în zborul spre tine.

Mamă a fiorilor ascunşi departe-n ziua

în care urma să te sărbătoresc,

să-ţi întind covor de petale

albe pe cerul albastru, învăţasem quilling

să-mi împletesc sufletul

pe trup

pentru tine.

Aştept braţele tale să-mi învelească dorul. 

Opreşte, Doamne, ceasornicul! 



În lumina focului, 

umbrele-ţi dansează prin visul abia stins, 

în cădere îţi extragi …

când ochii mei te îmbracă

sigilii peste respirația unei dimineți

zăbrele peste nopțile mele de veghe

și un aer străin

care nu ne mai înțelege graiul

câțiva pași spre ceea ce nu sunt

câteva cuvinte pentru ceea ce n-am să mai fiu

fluturi schilodiți în văzul plin de lumină al vrerii mele

de a înălța

cu siguranță trepte greu de urcat

de aceea cobor transparent

în brațele…

Confesiuni de petale în balade cu ploi,

alintate de buze picături de tristețe

brodează-n amurgul dantelat dintre noi

sentiment picurând elixir din blândețe.

Când viața firescul și-l pierde-n căderi,

iar cuvintele-s păsări prinse-n capcane,

orele amare se transformă-n dureri

agonizând printre-ale sorții șicane.

sunt zile în care călătoresc pe poteci numai zâmbet

spre seară mă retrag în ţinutul arhicunoscut

in care temerar este  Carul Mare

 Alioth îmi propune găzduire

nu am îndrăzneala

să-mi etalez nimicnicia

deunăzi am călătorit prin casa gândului

(că să ajung acolo  am străbătut un drum sinuos)

m-am pus pe dereticat

spălat călcat rânduit

trăiam (în sinea mea)

cu convingerea că sunt stăpână

(peste gândul…

e ruptură de timp

undeva, s-a deznodat…

Eu sunt tăcerea-ascunsă în altare

tu vino în cuvânt să mă transformi

să mă-ntâlneşti în altă depărtare

când tainic pleoapele-ţi adormi.

Sunt prăfuit în gândul multor sfinţi

tu şterge-mă făcând o-nchinăciune

şi plâng statui cu tâmplele fierbinţi

de dor pierdut în stele fără nume.

Frumoase umbre-n viaţa mea revin

să dea singurătăţii farmecul de ieri,

simţind cum prin icoane te suspin

ca tu să vii…

O, lună Mai, ce rău ai debutat

Cu ploaia asta generalizată

Plouă-n oraş şi plouă peste sat

Plouă la bloc şi plouă la... privată

Plouă cu- ameninţări de la Palat

Apă de ploaie-i leafa majorată

O, lună Mai, ce rău ai debutat

Cu ploaia asta generalizată

În casă-i frig şi…

într-o toamnă am dorit să construiesc o cetate

n-aveam idee cum s-o așez

răsăritul era peste tot

am dat cu banul și am orientat-o spre un izvor

prin care trecea lutul

tu așezai punți între rouă și fluierul vântului

am zidit fereastră peste fereastră

ieșisem din tipar

însă proiectul din inimă arăta bine mă domina

îngenuncheam atentă pe scări îmi ștergeam fruntea de fulgere

ucenicul din mine avea un…