Ultima rugăciune a unui preşedinte(parodie după Ruga românului... de Viorel Ploeşteanu)

[Ionel Mony Constantin]

Ruga românului (cea de pe urmă)                                      Ultima rugăciune a unui preşedinte

Dă-ne, Doamne, buni conducători!                                                Dă-ne Doamne să avem în loc
Dă-ne, Doamne, oameni cu tărie                                                     Presedinte jucător ca mine
Să aibă un singur gând în zori,                                                          Unu'nalt şi arătos ca Boc
Să ridice Sfânta Românie!                                                                   Sau ca Nuţi că e damă bine

Dă-ne, Doamne, oameni curajoși                                                    Dă-ne Doamne DNA cu zvâc
Să ne apere de hoți pământul!                                                          Să îmi dea un NUP când… o să fie
Prea sătui suntem de mincinoși,                                                     Ca să pot să-i dau lui Ponta sâc
Care vând și sufletul și gândul.                                                         Şi să-mi văd la Nana de moşie

Ține, Doamne, limba românească!                                                 Tine Doamne limba strămoşească
Ține, Doamne, graiul strămoșesc!                                                  Apără-ne-o pururi de eresuri
Nu lăsa părinții să greșească!                                                            Fă ca tot Levantul s-o vorbească
Apără-i, copiii când și-i cresc!                                                           Şi-astfel vom avea mereu succesuri

 

[Chris]

Da, exact, de la plâns la râs sau invers, nu contează, am citit ambele poezii cu multă plăcere.

[Sofia Sincă]

De-a râsul-plânsul.

Prima reprezintă gândul norodului, al muritorului de rând pe când parodia, din păcate gândul şarlatanilor care profită de pe urma celor mulţi.

Bine scrise ambele!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Leul, și dacă e mort, tot are gheare!

Mi-e mai frică acum decât pe timpul lui Ceaușescu! (După referendum, procurorii au venit la mine cu Biblia! Pe cuvânt!).

Cu teamă,

da Coza