Aș vrea să fiu pictor de suflete.

Să pot surprinde sub fiecare tușă

adâncimea astrală

din irisul căprui,

purtător dezghețat de privire ghidușă.



Oh, cum aș încresta pe pânza întinsă

strivirea de raze

în lungile gene,

să pot închega în rame măiestre

ferestre de suflet

deschise alene.



Penel va fi buza-mi cea roșă de tine

și ca orice pictor nedarnic,

trufaș,

folosi-voi doar pânza cea dalbă din fire!

Pe ea voi picta…

Gândul de dragoste şi dor

ţâşneşte-n cerul plumburiu,

se îmbracă în pene legate cu lacrimi nescurse

şi devine înger,

zburând în pustiu.



Sub fiecare piatră din deşert se-arată un zeu

ce-şi murmură fără oprire ritul.

Hrănesc altarul lor cu ură,

acum şi mereu,

în numele a tot ceea ce sunt:

Neisprăvitul!



Schimb zei în fiecare zi,

cu fiecare piatră ce mi-e pernă.

Asiduu negociez secunde sângerii

când zac tăcut cu…

Am scrijelit pe cerul gurii mele gustul buzelor tale.

Dinții erau străjeri falnici,

reverberând în smalțul lor oglindirea gustului tău.

Și gura mea era plină de tine.



Am scrijelit pe cerul coastelor mele gustul îmbrățișării tale.

Inima tresălta în fiecare dimineață

trezindu-se mângâiată de razele scrijeliturilor.

Și pieptul meu era plin de lumina îmbrățișării tale.



*



Am scrijelit pe cerul fiecărui înger vocala ta.

Am…

Mi-ai apărut în cale ca o primă rază de soare

ce anunță răsăritul,

așa de curată,

de pură,

dezbrăcată de haina întunericului.

Țâșnind din tăcerea ascunsă-n stele

mi-ai legat pasul cu sfoară din ghemul Ariadnei,

țintuindu-mă locului și

răsădindu-mă în primul strat de ghiocei

înveliți în zăpezile albastre ale întunecatului nord.

Culegându-mă,

am găsit alcovul ascuns în căușul palmei tale.

Chemarea caldă a celor o mie de sori…

O umbră plus o altă umbră

au suma în aceași umbră.



Crepuscul plin, lumină sumbră,

împarte corp - unică umbră -

în mii de voaluri tremurate,

născând sclipiri învolburate

pe chipul cristalin al nopții,

reverberând cutuma morții.



Umbra de zbor primăvăratic

cuprinde cerul de jăratic

arzând toți îngerii prin pene

în pragul nopții. Se așterne

o sfară grea, prevestitoare,

ce geruri goale, pe tăpșane,…

Urma gândului tău o răsfrâng mângâiată,

desenând cerc vicios

pe nisipul plin

de globurile clipelor de altădată.



Cercul îl îmbăiez în lumina de sărut,

lumină extrasă cu forţa

din felinarul imaginii tale

încastrate în coastele mele,

până extrag viciul din forma-i adâncă de hău,

dezvăluind lumii perfecţiunea cercului dezbărat.



Cercul dezviciat îl voi pluti în calea zborului,

cu pene smulse din sufletul îngerilor

îmbrăcând…