am fost arcușul soarelui

să fi cochetat oare într-o altă viață cu vioara

nu cunoșteam notele învățasem să le fur dintr-un  pâlc de sticleți

magnetul cu brațe de dor purta vocea dulce și privirea continuă

la câteva respirații

trebuia să cobor din văpaie să desenez o aripă

dincolo de zâmbet începea sahara

m-am sălbăticit un pic speram să-mi păstrez cerul

într-o fotografie măcar

la cotul nopții s-a auzit șuieratul ultimei…

nu cred să fi dormit în noaptea asta

am zărit-o devreme

își încheia șiretul de zori și pornise departe

nu-i trebuie gps

are cartea de vizită a tuturor meridianelor

astăzi se va răsfăța într-un cântec

instantaneu

ești regină i-am șoptit mi-a făcut cu ochiul

un ram se umplea de albine

păpădiile dansau în jurul soarelui și-ntr-un alt veac

un duet cu mine și tine e vacanță

în toată ființa

odată…

astăzi ai vorbit statuie mi-ai amintit de ziua

în care le promiteai planetelor

că le vei duce dorul peste tot

că le vei formata imaginea scrijelită

de senzorii tăcerii

parcă te-ai mutat puțin mai la dreapta

e bine așa mâine voi trimite un demon să stea de vorbă cu tine

eu îmi închei nasturii până la gât mi-e frig mi-e foarte frig

am înșirat la nooooopți

pe toate potecile

întrebam lunaticii dacă respir corect mi-era teamă…

Am să vin în pas de seară să-ţi aduc în casă marea,

Ne-om plimba peste adâncuri unde înfloreşte sarea,

Tu-mi vei scrie gându-n stele, eu cu drag o să-l citesc,

Mă voi îmbrăca-n lumină să-ţi fiu ochiul îngeresc.

Să mă-ntâmpini la izvorul dinspre margine de lume,

Să lăsăm acolo dorul să-şi aleagă singur nume

Apoi să trăim sihastru, tu şi eu - un singur glas,

În vâltoarea nemuririi să-i dăm timpului…